A fost o vreme cand parea ca se poate. Ca a fost posibil sa se reproduca modul de iesire din criza, in care sa se poata imagina o constructie europeana cu marje mai largi in procesele democratice politice si economice. A fost o vreme cand parea ca patrimonializarea politicii de catre cei care luasera randul la putere de la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial se apropie de sfarsit, iar consiliul de administratie se schimba si regulile jocului s-au schimbat pentru ca erau noi jucatori.
Iar acei jucatori noi au fost in Puerta del Sol, in Placa de Catalunya, in Placa de Syntagma si in multe alte locuri: cerand mai multa democratie, protestand impotriva gestionarii crizei bazate pe reduceri si impotriva coruptiei conducatorilor traditionali.
Era o perioada in care parea ca cursul poate fi diferit, ca nu era scris si ca oamenii care nu pusesera niciodata piciorul intr-un birou oficial puteau incepe sa ia decizii.
Dar acel timp s-a incheiat pe 7 iulie. Sau, cel putin, a luat o pauza buna. In 7 iulie, exact patru ani de la tunsul Oxi la troica, grecii au readus guvernul Noua Democratie, partidul care a aplicat cel mai dur dintre memorandumuri si a lasat Grecia falimentara, si au facut-o cu insistenta, cu majoritate absoluta, cu o diferenta de opt puncte fata de Syriza, care ramane insa principalul partid european din stanga social-democratiei, cu 31% -cu doar patru puncte mai putin decat la alegerile generale din septembrie 2015-.
Este Noua Democratie condusa de Mitsotakis, 51 de ani, fiul fostului prim-ministru Konstantinos Mitsotakis, fratele primei femei primar a Atenei, Dora Bakoyannis, si unchiul actualului primar al capitalei, Kostas Bakoyannis.
Sotia lui Mitsotakis si-a cumparat o casa la Paris si este partener de afaceri cu Stavros Papastaurou, care apare in Panama Papers si este fost consilier al fostului premier Antonis Samaras. Desi a avea o companie sau a cumpara o casa nu este o crima, sotia presedintelui Noii Democratii a preferat sa o tina ascunsa.
Mitsotakis este intr-adevar unul dintre cei care au fost mereu la putere, sau la marginea ei, fie ca este politica sau economica, este unul dintre acele personaje pentru care a fi conducator nu este ceva ciudat, ci ceva mai degraba tipic conditiei sale.
„Grecia este deja o tara normala”, a declarat Pierre Moscovici, comisarul UE pentru finante, in urma cu cateva luni. Si, din aceasta duminica, normalitatea este deja palpabila: va avea un guvern comparabil cu cel al restului UE, al familiei politice a Angelei Merkel, Jean-Claude Juncker, Ursula von der Leyen si Pablo Casado.
Tsipras a castigat in ianuarie 2015 cu 36% din voturi si a reusit sa depaseasca 60% la Oxi in iulie 2015. Doua luni mai tarziu, inghitind deja cel de-al treilea memoriu, a castigat alegerile din septembrie cu 35%, dar a guvernat gestionand asta. contradictie, care a fost o forta centrifuga de iluzii, sperante si voturi.
Unii au mers cu Yanis Varoufakis, care acum intra in Parlamentul Greciei; altii cu Unitatea Populara, care nici in septembrie 2015 si nici acum nu a obtinut deputati, cum ar fi partidul lui ZoeKonstantonopoulou, fost presedinte al Parlamentului grec si despartit tot de Syriza; unii, la casa lui… A fost un firicel din care nu s-a mai putut recupera. Dar ca in patru ani abia l-a facut sa piarda patru puncte, de la 35% la 31%.
Un filtru care s-a vazut si pe arena internationala; dintre toti cei care l-au sustinut pe Tsipras pana in iulie 2015 si cum au inceput sa se detaseze de el, pe masura ce acesta a decis sa gestioneze memorandumurile dupa ce a pierdut o lupta impotriva troicii care, in adancul sufletului, era imposibil de castigat. Ar putea fi cu adevarat posibil sa invingem Eurogrupul, FMI si Comisia Europeana din Grecia?
„Politica este arta de a gestiona contradictiile”, a scris pe Twitter secretarul general al Podemos, Pablo Iglesias, sambata seara: „Tsipras a avut curajul sa guverneze cu toate puterile grecesti si europene impotriva lui. Cei care nu incearca niciodata nu isi vor asuma riscul sa greseasca. Nu am cucerit Manhattan [o melodie a lui Leonard Cohen care a fost cantata in ianuarie 2015 la mitingul Tsipras la care a participat Iglesias], dar esti curajos. Puterea Alexis!”
Insusi Iglesias a evidentiat duminica seara cele 31% atinse de Syriza: „Cu totul impotriva lui de 4 ani, Alexis Tsipras este sustinut de 31% din electoratul grec. Lectia acestor ani este ca puterile economice si bratele lor media au mult mai multa putere decat oamenii. Si totusi Syriza a incercat. Tot respectul nostru.”
Guvernul elen a pierdut acea batalie si duminica a ajuns sa piarda razboiul. Insusi Juncker, care duminica a fost unul dintre primii care l-a felicitat pe Mitsotakis, a recunoscut in mai presiunile din partea „numaroaselor guverne” ale Uniunii Europene pentru a lasa Grecia sa paraseasca zona euro in timpul crizei: „Am reusit sa asiguram permanenta Greciei in euro. zona. Suna firesc astazi, dar in calitate de presedinte al Eurogrupului si al Comisiei pot spune ca permanenta sa a fost foarte amenintata. Cand citesti ce se spune ca s-a intamplat… Am amintiri foarte diferite: destul de multe guverne nici macar nu au vrut sa ne ocupam de problema Greciei in cadrul Comisiei si nu am cedat presiunilor pentru ca Grecia sa ramane in euro. Grecia este o tara mandra care a depus mari eforturi si merita solidaritatea europeana”.
In ianuarie anul trecut, Juncker si-a cerut deja scuze in Parlamentul European. „Intotdeauna am regretat lipsa de solidaritate cu criza greaca”, a spus el la Strasbourg in timpul discursului sau cu ocazia celei de-a 20-a aniversare a monedei euro: „Nu am fost solidari cu Grecia, am insultat-o, am insultat-o si am Nu am fost niciodata fericit ca Grecia, Portugalia si alte tari se vor gasi asa. Intotdeauna mi-am dorit ca ei sa-si recapete locul in randul democratiilor UE”.
A fost mesajul din 2015: samanta greceasca nu poate creste in Europa, provocarea greceasca trebuie sufocata, nu este loc pentru heterodoxii, marjele sunt inguste si prestabilite.
„Astazi suntem cu patru puncte in spatele victoriei noastre din 2015”, a recunoscut Tsipras, „azi am primit mandatul de a schimba partidul, de a construi o miscare de stanga, inradacinata in oameni muncitori. Voi face tot posibilul pentru a transforma Syriza intr-o mare miscare progresista si democratica. Trebuie sa faci schimbari pentru a merge mai puternic ca niciodata. Am invatat sa lupt si sa muncesc din greu, cine nu lupta si nu munceste din greu, nu face greseli. Cei care lupta, gresesc si reusesc, dar se ridica cand cad. Maine vom fi aici, prezenti”.
Tsipras a cazut duminica. A cazut doar la patru puncte, dar rivalul sau a obtinut majoritatea absoluta. Si odata cu infrangerea lui Tsipras, care conduce in continuare principalul partid european in stanga social-democratiei cu 31%, se incheie un ciclu politic in Europa.
