Am putea spune chiar ca Traian Basescu e valetul 3 in 1. Intai, in discursul sau, a vrut sa fie un valet de interior – al partidului si al poporului. Acesta din urma nu prea mai are ce face cu Basescu, partidului ii este insa esential. Basescu a enuntat, in maniera sa de pehlivan ce mimeaza constiincios seriozitatea, “realizarili” regimului sau ce ar fi “salvat” tara din abisul crizei. Apoi a urecheat in treacat opozitia pentru “decredibilizarea Parlamentului”, institutie pe care el insusi munceste cu osardie sa o destabilizeze inca din furtunosii ani ’90. Sfarsind apoteotic cu “reintregirea” tardiva si aproape penibila – Catavencu e un sugar politic de joasa speta – “salariilor bugetarilor pana la nivelul din primavara lui 2010”. Valetul de interior si-a facut numarul demagogic: putea intra in partea esentiala. Discursul valetului de exterior.
Valet credincios al Europei, cu mintea sa isteata Traian Basescu vede tratatul fiscal al UE ca pe o mare borna de hotar a vremurilor noastre. Crede ca obsesia sa, de extractie sado-masochista, legata de “taieri si restrictii bugetare” e panaceul recesiunilor economice. Dupa cum bine stim, in absenta unor investitii pentru dezvoltare durabila (care nu se fac numai cu fonduri UE limitate de birocratie centrala si incapacitate locala) aceasta e reteta sigura pentru subdezvoltare economica (tot durabila) si neo-colonialism. Si iata-ne transportati in miezul discursului prezidential de vasalitate.
Daca alti presedinti au fost admiratori ori adversari radicali ai minerilor, domnul Basescu se vadeste a fi un admirator irepresibil al mineritului. Un majordom, aproape, al marilor companii miniere internationale. Din epoca Ceausescu nu am mai auzit o astfel de exaltare liturgica a virtutilor industriei extractive, cu multiple argumente irelevante – de la pretul crescut in criza al materiilor prime pana la o ipotetica independenta energetica a Romaniei. Argumente irelevante cata vreme nu se pune problema modificarii radicale a regimului redeventelor, macar acum, in ceasul al unsprezecelea in care se apropie un deceniu de la privatizarea cu forcepsul politic a PETROM-ului. Fara de care preturile majorate ale materiilor prime se rezuma la profituri uriase si intelegeri de tip cartel intre companii straine aflate in posesiunea resurselor romanesti.
Traian Basescu si-a incheiat discursul de precupet al logicii si avutiei nationale cu un scurt si iarasi liturgic juramant de credinta reinnoit fata de politicile Statelor Unite, fara a face mai multe precizari. Sunt convins insa ca viitorul va avea grija de a-l completa, prin vremuri extrem de interesante, pe domnul valet prezidential de pica Traian Basescu.