Cazul 1. “Ghidul medicului de garda”
Ȋn anul 2003, Mircea Beuran a fost acuzat ca lucrarea sa “Ghidul medicului de garda” este de fapt o traducere a unui Ghid medical international. Dupa o detaliata ancheta a Colegiului Medicilor si o ampla reactie publica, domnul Beuran si-a pierdut portofoliul ministerial si, pentru o scurta perioada, chiar si dreptul de a-si exercita functia de profesor universitar. Ȋn acest caz au mai fost implicati, printre altii, și profesorul Ioanel Sinescu, care a refuzat sub orice forma sa-si recunoasca calitatea de autor, desi semnatura sa se regaseste pe volum, in calitate de colaborator. Aceasta colaborare i-a adus sanctiuni administrative – suspendarea pe o perioada de doi ani a dreptului de inscriere in concurs pentru ocuparea unei functii de conducere, indrumare si control in invatamant.
Cazul 2 – “Urologie clinica”
Conform unor relatari ale presei de la inceputul anului 2008, pe langa implicarea in proiectul lui Mircea Beuran, medicul Ioanel Sinescu a fost acuzat ca „a publicat o lucrare plagiata dupa doua tratate internationale din domeniul urologiei”.
Publiucatia Ghimpele a comparat lucrarea „Urologie clinica” publicata, „sub redactia I. Sinescu”, la Editura Medicala AMALTEA, Bucuresti, 1998 cu lucrarea „General urology”, 9th edition, semnata de Donald R Smith, publicata la Lange Medical Publications, Los Altos, California 94022, in 1978.
Lucrarea romaneasca este semnata de un colectiv de specialisti romani, fiecare dintre ei asumand individual diferite capitole. Spre exemplu, Capitolul 10, „Traumatismele aparatului uro-genital” este semnat chiar de Conf. Dr. I. Sinescu. Comparand acest capitol cu capitolul „Injuries to the Genitourinary Tract” din lucrarea „General urology” a doctorului Donald R. Smith au fost descoperite foarte multe similaritati intre cele doua lucrari, de la asezarea in pagina, pana la structurarea informatiei si la textul propriu-zis.
Cazul 3 – Autoplagiat
Ȋn anul 2010, Revista Romana de Urologie (vol. 9, nr. 4, pp. 27-32) a publicat un articol intitulat Tratamentul modern minim invaziv al incontinentei urinare de efort – este transplantarea celulara o solutie?, semnat de C. Surcel, C. Chibelean, A. Iordache, C. Mirvald, C. Gingu, S. Margaristis, R. Stoica, C. Codoiu, M. Tuca, C. Sinescu, C. Savu, R. Marksteiner si I. Sinescu. Ȋn momentul publicarii articolului, 11 din cei 13 autori erau angajati la Institutul Clinic de Nefrologie și Transplant Renal Fundeni din București, aflat sub conducerea acad. Ioanel Sinescu. Ceilalti doi autori erau indicati ca fiind afiliati Clincii de Cardiologie de la Spitalul Bagdasar-Arseni (C. Sinescu), respectiv Life Science Center Biotechnologie Innsbruck, Austria (R. Marksteiner). Articolul descrie „prima procedura de implantare de celule stem autologe (mioblasti si / sau fibroblasti) din Romania, care a avut loc la Fundeni pe 18 octombrie 2010“. Revista Romana de Urologie este publicatia oficiala a Asociatiei Romane de Urologie si il are ca editor sef pe acad. Ioanel Sinescu, care a participat la interventia descrisa in text si a semnat acest articol in calitate de senior author, conform Revista 22.
Succesul acestui articol a determinat o noua colaborare ȋntre aceeași autori cu exceptia lui M. Tuca și C. Sinescu. Rezultatul a fost articolul Highlights in the Minimally Invasive Treatment of SUI in Women, publicat in Journal of Medicine and Life(vol. 4, nr. 3, pp. 275-279, 2011). Revista 22 scrie ca articolul scris ȋn limba engleza nu este decat o traducere a lucrarii publicate anterior.
Prin intermediul propriului Cod de Etica, Universitatea de Medicina și Farmacie „Carol Davila” din București stipuleaza foarte clar ca autoplagiatul constituie frauda intelectuala, incluzand ȋn aceasta categorie și ȋnșelaciunea, fabricarea datelor și plagiatul. Conform aceluiași Cod, frauda intelectuala comisa de un cadru didactic sau cercetator știintific trebuie „direct sanctionata de cadrul didactic evaluator”. Publicarea ȋn triplicat este extrem de rara dat fiind faptul ca este o forma foarte izolata de autoplagiat. Ȋn istoria literaturii medicale au mai existat doar doua cazuri de triplicat, ȋnsa niciodata un caz de cuadriplicat, astfel ca, cel putin ȋn ceea ce privește materialul inconografic, se poate vorbi de un caz unic ȋn literatura știintifica.