VASILE PANULESCU: Basescu a pus de-un targ cu Ponta

Tot ce s-a intamplat in preziua si, mai ales, in dimineata reunirii Consiliului Europei a reprezentat mai mult decat oferirea de capete de afis pentru actualitatea interna si internationala. Miercuri si, mai cu seama, joi pana la 14,30, scena publica de la noi a stat sub amenintarea unui cutremur politic si s-a pomenit doar cu o imprevizibila schimbare de macaz in ultima clipa.

Razboi intre palate am mai avut, osul boieresc Tariceanu fiind precursorul „Micului Titulescu” in ale nesupunerii dinspre Victoria catre Cotroceni. De asta-data insa, premierul nici nu s-a aruncat de unul singur in gura lupului de mare – alianta din care face parte avand o foarte recenta confirmare la urne- si nici nu este  numai un politician. Provenind chiar din lumea pe care se bazeaza adversarul, Victor Ponta a avut un atu la care, incredibil!, nu a luat seama Traian Basescu, increzator in ceea ce inseamna, pana la proba contrarie, povestile de plagiat scrise la propria comanda. Chemat la turnirul puterii tocmai pe iarba sa de acasa, tanarul prim-ministru s-a putut dovedi nu doar un luptator curajos, dar si un om de drept nefacut la apelul de seara precum rezervistii militaroiului Oprea.

Beligerantii au promis acelasi lucru, sa mearga la Bruxelles. Ponta a facut-o, imaginile demonstrand ca mai-marii Europei l-au primit cu simpatie, fara sa fie trasi de maneca sau sa-l priveasca cu spatele. Basescu a ramas acasa. A atacat prin Curtea Constitutionala, unde, aparent, a castigat. Apoi a intrat intr-un fel de silenzio stampa. A generat (a cata oara, Dumnezeule?!) asteptare, tensiune, scenarii. A dat drumul raspandacilor – coloana prezidentiala la Otopeni, aeronava cu motoarele incinse, iar peste orice acea “bomba” a plangerii penale impotriva nesupusului, ce urma sa fie detonata cu doua-trei sferturi de ora inainte de startul oficial al CE.

Toata lumea s-a repezit asupra textelor de lege, din a caror ne-limpezime se putea desprinde si posibilitatea ca, in cazul chemarii in justitie, presedintele tarii sa suspende primul-ministr. Intr-un asemenea caz, consecinta era imediata? Mai avea Ponta indrituirea sa reprezinte Romania la Bruxelles?? Ce ar fi spus Europa, lumea intreaga???

Aceste intrebari deveneau tot mai veridice dupa iesirea violenta la microfoane a unui ungurean portocaliu si sasiu, menita sa-l faca harcea-parcea pe Ponta, pregatind astfel terenul pentru declaratia de razboi politic total ce avea sa vina.  Si, dupa cum a inceput discursul de la 14,30 , Basescu parea dispus sa mearga pana la capat, sa-si invinga inamicul chiar cu armele juridice ale acestuia. Isteria era gata sa irumpa prin studiourile turcite cand, brusc, asul sahului politic si perfid a evitat sa dea mat. Spre binele tarii, desigur.

Surprinzatoarea schimbare de macaz din ultima clipa a fost, va continua sa fie, analizata in fel si chip. Unii au vorbit despre statura de “batran intelept” al politichiei sau de acela mai destept care cedeaza primul. Altii au tradus cedarea prin recunoasterea infrangerii pe taramul juridico-etic.

Dar credeti ca e intrutotul exclus ca Basescu Traian sa fi inaltat steagul alb de pace pentru un troc: nesuspendarea primului-ministru contra stoparii procedurii similare impotriva sa? La cum il cunoastem de atata – prea multa! – vreme, la cate l-au dovedit excesele de putere adunate cu nemiluita, in disperarea de a nu pierde prea timpuriu tronul atat de drag lui, fostul lup de mare trebuie sa fi folosit aceasta cedare ca pe un ultim colac de salvare pe oceanul obidei romanilor. A fost, poate, cantecul sau de lebada, o tentativa de iesire cat de cat onorabila din tristul si finalul sau rol de dictator..