Schimbarile climatice si impactul impozitului pe carbon asupra economiei

Desi daunele economice cauzate de schimbarile climatice sunt evidente, nici tranzitia catre un viitor cu emisii reduse de carbon nu este lipsita de implicatii economice. Factorii de decizie politica si intreprinderile au de luat unele decizii dificile.

Nu este un secret faptul ca fortele naturii pot avea un impact puternic asupra economiilor, COVID-19 fiind un exemplu. Problema schimbarilor climatice a crescut ca semnificatie in ultimii ani si este probabil sa aiba consecinte economice de anvergura in anii urmatori. Schimbarile climatice afecteaza economia in mai multe moduri, ceea ce face mult mai importanta abordarea acestei probleme din perspective diferite.

Inteles, exista o presiune uriasa din diferite zone pentru a merge spre un viitor cu emisii reduse de carbon. Dar ce implicatii economice aduce aceasta tranzitie ca parte a pachetului? Cititi mai departe.

Costul de a nu face nimic: implicatii economice ale inactiunii climatice

Faptul ca schimbarile climatice face ravagii asupra economiei cu daune fizice este un fapt dat – atat din punct de vedere al impactului cronic (cum ar fi cresterea treptata a temperaturii si a nivelului marii, fie a schimbarii precipitatiilor), precum si a impacturilor acute (legate de frecventa si severitatea vremii extreme evenimente). De exemplu, 2020 a cunoscut numeroase pericole naturale, de la incendii istorice pana la un sezon de uragan hiperactiv in Atlanticul de Nord, producand pierderi de 210 miliarde USD in intreaga lume. Aceasta face parte dintr-o tendinta mai larga. In ultimele decenii, pierderile din cauza vremii severe au crescut semnificativ. Acest lucru poate fi atribuit cresterii numarului de dezastre naturale si concentratiei tot mai mari de active umane si fizice in zonele vulnerabile.

Pe langa provocarea de pierderi economice prin deteriorarea activelor (de exemplu, distrugerea caselor, afacerilor si infrastructurii), dezastrele naturale pot slabi rata cresterii economice. In special, dezastrele hidrometeoerologice reduc cresterea atat pe termen scurt, cat si pe termen lung. In plus, acestea pot avea consecinte mai largi pentru comertul international, deoarece porturile deteriorate si infrastructura comerciala deteriorata nu pot fi inlocuite cu usurinta sau rapid, fortand exportatorii si importatorii sa gaseasca rute alternative pentru a muta marfurile peste granite.

Si, desigur, schimbarea modelelor meteorologice si a conditiilor meteorologice extreme afecteaza sanatatea umana si scad productivitatea. Se asteapta ca schimbarile climatice sa provoace aproximativ 250.000 de decese suplimentare pe an intre 2030 si 2050, ducand la costuri de sanatate estimate in valoare de 2-4 miliarde USD pe an pana in 2030. Studiile au legat rate mai mari de deces cu rate mai mici de crestere economica in tarile cu venituri mici, medii si mari. In afara de rani si decese premature, schimbarile climatice cauzeaza sau exacerbeaza o serie de boli si boli, determinand autoritatile sa redirectioneze bani si resurse suplimentare catre ingrijirea sanatatii. De asemenea, reduce capacitatea oamenilor de a lucra, scazand astfel productia economica. In special, s-a demonstrat ca temperaturile mai ridicate reduc productivitatea muncii (productia pe ora). Intr-un studiu din SUA, cercetatorii au estimat efectul temperaturii zilnice asupra venitului anual pe o perioada de 40 de ani si au constatat ca productivitatea zilelor individuale a scazut odata cu cresterea temperaturilor. Impactul schimbarilor climatice si costurile directe aferente sunt raspandite inegal, unele locuri si comunitati fiind mai expuse decat altele. Persoanele si comunitatile dezavantajate sunt adesea cele mai afectate atat in   tarile in curs de dezvoltare, cat si in cele dezvoltate. Cu toate acestea, dovezile de pana acum indica faptul ca este posibil ca costurile nete ale daunelor sa fie semnificative si sa creasca in timp.

Catre un viitor cu emisii reduse de carbon: implicatii economice ale actiunii climatice

Odata cu cresterea gradului de constientizare a emisiilor de carbon, s-au intensificat si eforturile de atenuare a schimbarilor climatice, organizand o tranzitie la scara larga catre o economie cu emisii reduse de carbon. Acordul de la Paris din 2015 pentru limitarea cresterii temperaturii a fost ratificat de 189 de tari pana in prezent. 10Multi dintre ei – inclusiv China, Japonia si Coreea de Sud – promit neutralitatea carbonului pana in 2050. Atingerea acestor obiective necesita schimbari substantiale in structura economica. Desi consumatorii si angajatii fac presiuni asupra intreprinderilor pentru a actiona asupra schimbarilor climatice, 12  forte de piata singure nu pot realiza tipul de tranzitie necesar pentru a limita incalzirea globala.

Motivul? Actorii economici, indiferent daca sunt persoane fizice sau intreprinderi, nu suporta costuri directe din generarea de gaze cu efect de sera (GES) si costurile sociale care afecteaza alte persoane. Emisiile de GES sunt, prin urmare, ,,externalitati negative” pe care intreprinderile nu le iau in considerare atunci cand iau decizii, suprasolicitand astfel GES-urile si subinvestind in cercetarea si dezvoltarea (R&D) necesare pentru noi solutii cu emisii reduse de carbon.

Sunt necesare interventii politice de diferite tipuri pentru a aborda aceasta problema. Este disponibila o gama larga de instrumente politice. Printre acestea, tarifarea carbonului – adica taxarea emitatorilor de GES la un pret egal cu valoarea costurilor sociale suportate – este un instrument politic important pentru a canaliza fortele pietei pentru a combate schimbarile climatice. Exista doua mecanisme principale de stabilire a preturilor: o taxa pe carbon pentru fiecare tona de gaze emise si un sistem de comercializare a emisiilor (ETS). Acesta din urma cuprinde stabilirea unei limite pentru cantitatea agregata de emisii admisa si distribuirea autorizatiilor catre companii pe baza acestui criteriu al limitei de emisie, permitand companiilor sa comercializeze autorizatiile pe piata secundara daca acestea sunt deosebit de eficiente.

Numarul schemelor de tarifare a carbonului s-a triplat in ultimul deceniu. Pana in prezent, exista 64 de sisteme de tarifare a carbonului (impozite sau ETS) in diferite etape de implementare, acoperind aproape un sfert din emisiile globale de GES, de la aproximativ 5% in 2010. Dupa trei ani de pregatire, sistemul national ETS din China va intra in vigoare in acest an, aducand cea mai mare piata de carbon online. Se asteapta mai multe initiative. Japonia, de exemplu, lucreaza la un plan pentru crearea unui sistem national. In Statele Unite, este probabil ca administratia Biden sa ia in considerare tarifarea carbonului pentru a reduce GES-urile. De asemenea, este posibil ca preturile sa creasca. In Canada, guvernul federal a anuntat in decembrie 2020 ca taxa pe carbon va creste de la 30 CAD la 170 CAD pe tona metrica pana in 2030 – de peste cinci ori mai mult in decurs de 10 ani. In Europa, dupa ce a disparut timp de un deceniu, preturile ETS au crescut recent, atingand maximele istorice. Investitorii se asteapta sa creasca si mai mult.