Mult dupa ce COVID-19 este invins, cicatricile fizice si emotionale ale pandemiei vor continua sa bantuie oamenii. Dar nu va fi singurul lucru de care vor trebui sa se ingrijoreze factorii de decizie politica in lunile si anii urmatori. Recuperarea sanatatii finantelor guvernamentale poate fi una dintre cele mai dificile sarcini cu care se confrunta factorii de decizie din intreaga lume pe termen mediu si lung. Guvernele au fost fortate sa intervina la o scara fara precedent – pentru a combate virusul, pentru a ajuta gospodariile vulnerabile si pentru a oferi ajutor intreprinderilor afectate de pandemie. Si, desi aceste masuri au adus ameliorarea eforturilor de ingrijire a sanatatii si a activitatii economice, ele au dus, de asemenea, la o crestere accentuata a nivelurilor de deficit si de datorie guvernamentale de pe glob.
In timp ce deteriorarea sanatatii fiscale este scazuta in ordinea ingrijorarilor factorilor de decizie politica in acest moment, aceasta prezinta o provocare abrupta pentru fundamentele economice pe termen mediu si lung. Lectiile din ultimul deceniu, de la pietele emergente la natiunile avansate, ar trebui sa ne aminteasca ca, la un moment dat, in urmatorii cativa ani, prudenta fiscala va trebui sa aiba prioritate. Si nu va fi o sarcina usoara, cu siguranta. Largirea inegalitatii veniturilor si a bogatiei va face dificila reducerea beneficiilor de catre guverne, chiar daca impozite mai mari pentru finantarea cheltuielilor curente nu ar putea duce la cresteri preconizate ale veniturilor in economiile cu o structura fiscala slaba. Politicile neortodoxe pot fi o cale de iesire pentru unii – o parte din finantarea bancilor centrale din datoria guvernamentala va merge probabil impotriva fundamentelor economice vechi, dar ar putea gasi mai multi factori in anumite economii.
Esecul economic al pandemiei actuale a fost mai dur decat orice din memoria recenta. In 2009, din cauza crizei financiare globale, PIB-ul mondial a scazut cu aproximativ 0,1% potrivit Fondului Monetar International (FMI). De data aceasta, estimeaza FMI, contractia este mult mai dura – 4,4% in 2020. Si spre deosebire de 2009 cand economiile emergente 3 au preluat povara cresterii globale, de aceasta data prea probabil s-au contractat din cauza pandemiei. In timp ce economia globala este de asteptat sa-si revina in acest an, multe vor depinde de traiectoria pandemiei. Chiar daca speranta este reaprinsa cu lansarea vaccinurilor, acoperind o parte importanta a populatiei pentru a obtine imunitatea turmei 4va dura timp – poate inca un an sau chiar doi. Raspandirea accentuata a virusului 5 in multe parti ale lumii in ultimele luni a fortat unele guverne – ca in Regatul Unit si in alte parti ale Europei – sa reintroduca restrictiile de distantare sociala, un alt semn ca o revenire la pre-COVID- 19 normal este inca la ceva timp distanta.
Veniturile guvernamentale au fost afectate in 2020, chiar daca cheltuielile au crescut
COVID-19 si impactul sau economic au afectat sanatatea fiscala a guvernelor in trei moduri. In primul rand, guvernele din intreaga lume au suportat cheltuieli mari legate de ingrijirea sanatatii pentru a contracara pandemia, in special pentru testarea virusului, urmarirea contactelor si dezvoltarea si achizitia de vaccinuri. FMI estimeaza ca cheltuielile sau veniturile suplimentare renuntate in sectorul sanatatii pana in octombrie 2020 au totalizat 1,5% din PIB in Regatul Unit, 1% in Japonia si 0,9% in Canada. Anul acesta, cheltuielile guvernelor pentru vaccinari vor creste probabil, in special in economiile emergente cu populatii mari, precum China si India, unde sarcina de a inocula oameni sub pragul saraciei va reveni in mare masura asupra guvernelor.
In al doilea rand, contractia economica a insemnat ca cresterea veniturilor pentru guverne a scazut brusc in 2020. In Statele Unite, incasarile brute ale guvernului federal au scazut cu 39,7% de la un an la altul in T2 2020. Desi incasarile au revenit in T3, au scazut din nou usor in octombrie si noiembrie, subliniind importanta cresterii economice pentru veniturile guvernamentale. In mod similar, veniturile administratiei publice de stat si locale din Statele Unite au fost afectate, de asemenea. In Germania, veniturile din impozite au scazut cu 8% in primele 11 luni ale anului 2020, comparativ cu un an inainte, in timp ce in China, o natiune care s-a descurcat relativ mai bine din punct de vedere economic decat multe altele anul trecut, veniturile administratiei publice au scazut cu 5,3% in perioada respectiva.
In al treilea rand, pentru a contracara recesiunea economica si pentru a oferi ajutor pentru gospodariile si intreprinderile afectate, guvernele din intreaga lume au adoptat sume record de stimulente in plus fata de sprijinul autoritatilor monetare. Numai in Statele Unite, stimulul fiscal si monetar total – raspandit aproape in mod egal intre cele doua – se ridica la aproximativ 6,5 trilioane de dolari SUA sau putin mai mult de 30% din PIB. In Japonia, valoarea totala a stimulului, inclusiv pentru ingrijirea sanatatii, este de 11,3% din PIB si este completata de sprijin pentru lichiditati in valoare de 23,7% din PIB. Si economiile emergente s-au angajat intr-o interventie fiscala puternica pentru a atenua consecintele economice ale pandemiei, desi gradul de stimulare in medie este mai mic decat economiile avansate. Dintre principalele economii emergente, pachetul fiscal al Braziliei a fost cel mai mare, cu 8,3% din PIB, urmat de Africa de Sud (5,3%) si China (4,6%). Alte economii, precum India si Turcia, au optat pentru mai mult sprijin de lichiditate prin intermediul autoritatilor monetare decat cantitati mari de stimulente fiscale. De fapt, bancile centrale din intreaga lume au fost active in ceea ce priveste achizitiile de active, scara achizitiilor depasind cu mult cea din timpul recesiunii din 2008-2009.
