Fantasy de dupa Tolkien cu scriitorul britanic China Mieville

Nascut in 1972, scriitorul britanic China Mieville pretinde ca scrie “weird fiction” – un soi de fantasy dezbarat de cliseele post-Tolkien. Are o licenta la Cambridge si un doctorat in economie si, in 2001, a candidat pentru Camera Comunelor din partea Aliantei Socialiste; fara succes. Despre succesul ca autor, a povestit special pentru cititorii buybooks.ro.

Va mai exista o carte in seria “Noul Crobuzon”?

Da. Dar probabil nu printre urmatoarele doua sau trei carti pe care le voi scrie. Eu nu privesc aceasta serie ca pe o trilogie, ci ca pe o anti-trilogie. Stiam ca vor exista mai multe dar, in acelasi timp, stiam ca vreau sa ma opresc dupa primele trei carti. Cred ca cel mai rau lucru care s-ar putea intampla ar fi sa ma transform intr-o “fabrica” de “Noul Crobuzon”.

As obosi probabil, iar cartile si-ar pierde din importanta. Asa ca ma feresc de asta, in parte pentru ca vreau sa dau lumii ceva ce conteaza cu adevarat pentru mine si pentru cititori si, de asemenea, pentru ca primele trei carti sunt inter-relationate. Dupa “Consiliul de Fier”, as vrea sa fie o pauza, un spatiu aerisit, asa ca, mai mult ca sigur, va aparea si o alta carte, dar, cu siguranta, nu in urmatorii doi-trei ani. Stiu ca in felul acesta cer indulgenta cititorilor mei, dar sper ca, pe termen lung, asa va fi mai bine pentru toata lumea.

Cum ai inceput sa scrii fantasy? Ai inventat un nou gen?

Nu am pornit de la ideea de a inventa ceva nou. Sunt foarte constient de traditia genului si, in general, consider ca scriu in continuarea unei traditii frumoase. Cand vine vorba de fantasy, majoritatea oamenilor se gandeste la elfi, orci si asa mai departe. Ceea ce eu am vrut sa fac a fost sa abordez alte traditii ale genului.

Cunoasteti autori precum M. John Harrison, H. P. Lovecroft, Fritz Lieber, E. R. Eddison.

Ce am incercat sa fac a fost sa amestec diferite traditii ale genului intalnite la acesti autori. Am vrut sa amestec elemente de horror, fantasy si SF, pentru ca imi plac toate sub-genurile. Nu ma intereseaza sa disting clar intre ele. Ma simt flatat cand oamenii imi spun ca am inventat ceva nou, dar nu cred ca pot sa admit intru totul acest lucru. Cred ca multi autori au realizat opere sincretice pentru ca, atunci cand scrii, realizezi o expresie a acelui moment si tendinta, de multe ori, este aceea de a depasi limitele genului.

Cred ca “Statia pierzaniei” a avut marele noroc de a fi o carte mare care, la acel moment, a fost o expresie reusita a timpului sau. Cred ca a fost un moment foarte potrivit pentru a scrie o astfel de literatura de fictiune. Dupa aceea, lumea a inceput sa analizeze, sa se intrebe cu ce difera cartile mele de altele, au aparut discutiile despre New Weird ca nou gen de literatura s.a.m.d.

In ceea ce ma priveste, am fost intotdeauna interesat de numeroasele genuri fantastice si de manierele in care acestea pot fi amestecate. Nu am incercat sa scriu un fantasy absolut, dar nici nu imi doream ca cititorii mei sa nu identifice genul. E ceva la care lucrez, in mintea mea, de zece-cincisprezece ani.