“Sub aceeași stea” abordeaza un subiect ce reprezinta, in zilele noastre, o mare problema. Și anume: cancerul. Nu trebuie sa deți o anumita maturitate, pentru a ințelege cartea, sau sa te afli intr-o situație asemanatoare personajelor, pentru a reuși sa te sensibilizeze.
Deși punctul culminant trece ca și neobservat, cartea nu este deloc una simpla. Aparent povestea captiveaza cititorul prin simplele relatari ale lui Hazel, o eroina ce a fost lovita de aceasta maladie. Sunt descrise lucrurile simple, cotidiene, care, pentru un om normal ar fi chiar banale, insa pentru cineva aflat in situația ei sunt foarte prețioase. Tocmai acest lucru m-a ținut prinsa de poveste. Este ceva ușor de citit, sensibil, care mi s-a parut ca decurge normal. Viața reala este dura, iar cartea ajuta sa ne impacam cu aceasta situație.
Ce nu mi-a placut insa la poveste a fost ca relația dintre Hazel și Augustus a aparut de nicaieri, totul petrecandu-se foarte repede. Totuși mi-a placut ca autorul a pus accent pe apariția lui Augustul in roman, avand o descriere puternica ce m-a ajutat sa imi formez o idee despre el.
Insa personalitatea lui incepuse sa se modeleze dupa nevoile lui Hazel, iar acest lucru imi dadea impresia ca Augustus disparea din peisaj prea devreme.
De asemenea, John Green a pus accent pe parcursul poveștii, pe ideea imortalitații. Crezul lui fiind regasit in majoritatea replicilor personajelor. Acesta fiind de idee ca cel sau cea care parasește lumea este nevoit sa lase un lucru semnificativ in urma, pentru ca ceilalți sa aiba de ce se agața dupa plecarea lui și pentru a se dovedi ca nu a trait degeaba pe acest pamant. Mi s-a parut interesant, ușor obsesiv și in cele din urma m-a facut sa ințeleg.
In concluzie, “Sub aceeași stea” de John Green este o carte ce spune un adevar, fara a se incerca sa il ascunda sub preș, realitatea fiind deseori foarte fascinanta, cruda și imprevizibila. Poveștile personajelor ne ajuta sa ințelegem și sa acceptam mai bine aceasta boala ca o parte din lumea noastra, iar pentru a o putea ataca, trebuie sa o percepem drept un dușman, pe care il cunoaștem mai intai bine, iar apoi vom știi cum sa-l doboram.
Hazel: “Totul este fragil și trecator , draga cititorule, dar, cu acest leagan, copiii vor cunoaște suișurile și coborașurile vieții omenești cu blandețe și in siguranța și, de asemenea, s-ar putea sa invețe și cea mai importanta lecție din lume: nu conteaza cat de tare iți iei avant, nu conteaza cat de sus ajungi, tot nu poți sa mergi pana la capat.”
