Memoria este raspunztoare, nu doar de convingerile ci si de sentimentele noastre. T. Todorov (Abuzurile memoriei)
Un sistem mediatic poate fi inteles ca un recurs la adevrata normalitate a spiritului, asa cum il vazuse Michel Foucault in Arheologia cunoasterii Lumea pragmatica in neincetata polemica a culturii, devine un avanpost al veritabilelor mecanisme ale puterii, care intr-un timp dat, pot corespunde cu tangentele interogatiilor de azi, o posibila cale de acces la sfidarile Istoriei, construite haotizant, in pasul de mar al comedianilor puterii, cum ar fi spus dureros de lucid, Mario V. Llosa in jurnalul sau.
Fireste ca nu posedm panaceul mult dorit de societatea civila actual, ce vrea cu orice pre, sa fac un pact de neagresiune cu imaginarul colectiv al romnilor; altfel spus, nu mai putem fi, exact cum prefigura in jurnalul sau neuitatul Petre Pandrea, amintind despre consecintele helvetizarii Romniei: o naiune care i-a reziliat contractul cu adevarul, nu poate intra in arena adevaratilor luptatori; in acest sens sa ne amintim ca, odinioara, Heliogabal, avea frumosul obicei, de a darui adoratorilor sai, bucate din cear, din filde, din ceramic, din marmur roie sau din cucut aadar, o curs abil construit spre extincie, spre nefiinta, rememorand adagiul lui Procopius din Istoria secreta: Din bra, spaima s-ar dori minte.
Utopia, ca maladie social afecteaz sistemul imunitar al societii; stocarea in transmiterea informaiei relevante social (civilizaia, cultura, limbajul) nu face decat sa releve conditiile parcurgerii unui traseu initiatic. Drumul de la spectacolul ideii la ecoul ei in planul realitatii are drept pandant cazul primverii pragheze, atunci cand a fost silit sa se recunoasca infrant de catre mandarinii terorii.
In jurnalul sau, Monica Lovinescu amintea printre altele acea sumbra atmosfera din Parisul razvratit al anilor 60, cand vocile gaullismului erau deja sortite declinului, in vreme ce Jean Paul Sartre medita asupra efectelor nonaderenei intelectualului, la aciunea politica propriu-zis, dincolo de sterilele dezbateri din for. De aceea, dintr-o alt perspectiv ideologic i deopotriv critic, permeabil la judeci neviciate de agenii propagandei se poate reconsidera ceea ce marele politolog R.
Aron numea miscarea Adevarului in alianta cu legile lui de guvernare. Tocmai de o asemenea relaie de convergen a atitudinilor are nevoie societatea, dobndind astfel acei anticorpi capabili s deschid un cerc al iniierii si al devotamentului fata de lege. Ca atare indiferent de sistemul de validare politic a circuitului informational, o real adaptare la mediu a presei, poate nsemna o cristalizare a ei, dincolo de pure acolade verbale i acel joc al verdictelor de catifea, enunate emfatic, de funcionarii obedieni ai puterii.
