Fondurile europene sunt un substitut temporar pentru investitiile straine directe

Interviu cu Lucian Croitoru, consilier ar guvernatorului BNR

Intrebat daca accesarea fondurilor europene poate substitui investitiile straine directe, Lucian Croitoru considera ca pe termen scurt, in timpul de crizei, cand exista incertitudine in tarile din care vin investitiile directe, fondurile europene le pot inlocui. Dar ele reprezinta doar un substitut temporar, pentru ca economia de piata se bazeaza pe fluxuri private continue. Cu alte cuvinte, nu fondurile europene trebuie sa reprezinte reperul, caci ar insemna sa duca la erodarea spiritului antreprenorial

Care apreciati ca sunt atuurile Romaniei, ce pot fi considerate fundamente pe baza carora sa se cladeasca o crestere economica sanatoasa?

Cresterea economica depinde in mod direct de progresele in stiinta, de progresele cunoasterii privind productia si de stimulente (structura si nivelul impozitelor, stimulentele pentru inventii si inovatii, reglementarea etc). Primele doua sunt un bun comun al tuturor. Nu trebuie sa inventezi ceva ce deja este inventat. Cu toate acestea, tarile se diferentiaza foarte mult privind cresterea si, in cele din urma, venitul pe locuitor. Aceste diferente se pot explica in special prin geografie, specializare si politici economice.

Daca lasam la o parte geografia, care cred ca ne avantajeaza, si specializarea, care in cazul nostru a inceput sa fie vizibila timid dupa 1989, atunci ajungem la stimulente si politici. Daca acestea sunt bune, economia poate creste in mod sustenabil cu rate destul de inalte. Din pacate, in ultimii 23 de ani stimulentele au fost distorsionate de lipsa unei vointe politice adecvate pentru a restructura sectorul intreprinderilor de stat si pentru a clarifica drepturile de proprietate. Din aceasta cauza coruptia a ramas o problema.

Chiar daca politicile macroeconomice au reusit sa mentina stabila economia, cresterea economica a fost de aproximativ 1% pe an in medie in ultimii 23 de ani. Alaturi de coruptie, care impiedica alocarea eficienta a resurselor, penuria de calificari si sistemul de educatie sunt cele mai mari slabiciuni ale economiei noastre. Atuurile economiei nostre in prezent sunt rata flexibila de schimb, indatorarea relativ redusa a sectorului privat, costurile relativ mici cu munca si angajamentul de a converge in termeni reali cu economia UE.

Indatorarea redusa si o piata de consum relativ mare ofera spatiu pentru o crestere economica bazata pe cerere potential viguroasa pe termen lung. De asemenea, mediul de afaceri s-a imbunatatit in ultimii ani, desi coruptia si o piata a muncii rigida il tine sub nivelul necesar unei cresteri economice mai inalte.

Considerati ca evolutia CDS-urilor reprezinta o confirmare a potentialului de dezvoltare promis de Romania?

Nu. CDS-urile indica doar perceptia privind riscurile suverane. Piata CDS-urilor este informativa, dar sa nu uitam ca are o adancime relativ mica.

In ce masura investitorii straini fac aceeasi conexiune intre evolutia fundamentelor economice care stau la baza dezvoltarii tarii si dinamica CDS-urilor?

Exista o astfel de conexiune. Economia Romaniei depinde de intrari de capitaluri. Un nivel redus al CDS-ului este o indicatie pozitiva pentru investitorii straini, iar pentru statul roman se traduce in costuri de indatorare mai mici. Fundamentele slabe ale economiei pot fi asociate cu evolutii neasteptate privind evolutia mediului politic sau a mediului de afaceri. O coruptie inalta si drepturile de proprietate precare sunt o indicatie clara a respectului redus fata de lege.

Aceste trasaturi sunt un avertisment implicit pentru orice investitor strain despre potentiale probleme, despre lupte politice care il pot speria.

Credeti ca accesarea fondurilor europene poate substitui investitiile straine directe?

Pe termen scurt, acum, in timpul crizei, cand exista incertitudine in tarile din care vin/veneau investitiile directe, accesarea fondurilor europene ar putea fi un substitut. Totusi, trebuie sa ne gandim la ele ca la un substitut temporar.

Economia de piata se bazeaza pe fluxuri private continue, astfel incat de baza vor ramane tot fluxurile private, inclusiv investitiile straine. Fondurile europene sunt temporare, sunt puse la dispozitie cu invitatia de a le folosi dupa reguli clare in scopuri clare.

Ele nu trebuie sa constituie reperul, caci ar insemna sa duca la erodarea spiritului antreprenorial. Dar acest pericol este mai mult teoretic, caci practica a aratat ca structura existenta a stimulentelor si calificarilor nu este adecvata pentru o absorbtie mai inalta a acestor fonduri. In conditiile in care din ce in ce mai multe companii isi declara insolventa, si afecteaza buna functionare a mediului economic si a bugetului, in ce orizont de timp credeti ca isi vor face aparitia investitorii de portofoliu seriosi?

Un investitor este intotdeauna serios din perspectiva obiectivelor proprii. Faptul ca multi antreprenori isi declara insolventa unor companii pentru a infiinta a doua zi altele ne duce din nou la problema stimulentelor. Inseamna ca prevederile legale permit sau chiar stimuleaza, probabil involuntar, un astfel de comportament.

Una din legile economiei de piata este ca cei care reusesc pot sa isi ia profiturile, iar cei care nu reusesc trebuie sa plateasca, inclusiv cu falimentul.

Daca insa se ajunge ca falimentul sa fie utilizat pentru a nu plati, atunci sistemul are o problema grava: incalca o cerinta, care odata incalcata pune in discutie existenta pietei competitive, singura care poate produce crestere economica sustenabila. Investitorii de portofoliu „seriosi” vor veni cand aceste probleme vor fi rezolvate.

Ce element il considerasi mai daunator pentru mentinerea si stimularea potentialului economic, inflatia sau somajul?

Ambele. Daca este inflatie mare si, eventul, crescatoare, atunci se produce peste potential. Un nivel efectiv al productiei mai mare ca nivelul potential nu este sustenabil. O astfel de practica duce la pierderea puterii de cumparare, creand iluzia unei ocupari mai mari, pentru o perioada relativ scurta de timp.

In final, daca politicile de stimulare a productiei peste potential continua, pe langa pierderea puterii de cumparare, forta de munca se va confrunta si cu pierderea locurilor de munca. Invers, un somaj mai mare decat cel care ar corespunde productiei potentiale este daunator. De aici avem si o implicatie: daca rata inflatiei este prea mica, orice soc pe partea ofertei poate produce deflatie.

Daca inflatia este prea mica pentru mult timp in cvasitotalitatea tarilor, atunci pot aparea comportamente care duc la acumularea de dezechilibre care se reflecta in cresterea excesiva a preturilor la active (boom), in special la locuinte si alte proprietati. In final, acest boom se va sparge, dand nastere la o criza finaciara. De aceea cred ca ocuparea trebuie sa fie cea corespunzatoare niveluluI potential al productiei, iar inflatia trebuie sa fie moderat-joasa, mai degraba decat foarte joasa.

Considerati ca scaderile arbitrare de salarii, care au scop mentinerea somajului la un nivel decent, reprezinta o solutie din punct de vedere economic, privita prin prisma generarii de rezerve de productivitate?

Sunt impotriva deciziilor arbitrare, inclusiv impotriva scaderilor arbitrare de salarii. Dar, mai mult, cred ca salariile trebuie ghidate de competitivitate. Nu poti sa ai eficienta crescuta fara salarii adecvate. In final, deciziile privind salariile sunt private, se iau la nivel microeconomic, nu sunt exterioare intreprinderilor. Nu le spunem noi managerilor ce sa faca.

Noi putem doar sa aratam ca pe termen mai lung, competitivitatea crescuta este asociata cu ocuparea mai inalta a fortei de munca. Mai precis, cu cat mai multe firme isi sporesc competitivitatea intr-o economie, cu atat ocuparea fortei de munca creste, deoarece prosperitatea firmelor existente duce la dezvoltarea altor firme.

In vederea unei relansari reale a economiei se poate porni de la premisa ca reducerea dobanzilor trebuie sa se coreleze cu micsorarea taxelor si impozitelor? Trebuie facuta o distinctie intre vremurile normale si cele de acum. In vremurile normale, cand productia este la nivelul potential, o relaxare a politicii fiscale, inclusiv prin reducerea impozitelor ar fi inutila. In acest caz, o banca centrala care tinteste inflatia ar trebui sa intareasca politica monetara prin cresterea ratei dobanzii, caci altfel ar rata tinta de inflatie.

Cresterea ratei dobanzii ar determina multe firme si gospodarii sa reduca cheltuielile curente si de investitii, iar moneda s-ar aprecia. Astfel, cresterea cheltuielilor private, determinata de reducerea impozitelor, ar fi compensata de reducerea cheltuielilor private determinata de cresterea ratelor dobanzii, cererea agregata ramanand nemodificata. Acelasi rationament lucreaza si in cazul relaxarii politicii fiscale prin intermediul cresterii cheltuielilor publice.

Totusi, in cazul prezent, cand productia este sub potential din cauza cererii scazute, o reducere concomitenta a ratelor dobanzii si a impozitelor ar stimula economia. Banca centrala nu s-ar opune unei scaderi a impozitelor, in situatia in care starea bugetului ar permite-o, daca gap-ul deflationist al productiei ar tinde sa reduca inflatia sub tinta. Situatia se complica daca apar socuri pe partea ofertei, care determina cresterea inflatiei in ciuda gap-ului dezinflationist al productiei. Ce conteaza mai mult intr-o economie: cantitatea de bani de pe piata sau cea de bunuri si servicii?

Ambele. Stiu ca exista unii analisti care spun ca in lume sunt prea multi bani in raport cu bunurile de pe piata. Dar nu asa se pune problema. In prezent, unele tari dezvoltate se afla in capcana lichiditatii din cauza prabusirii cererii agregate, care exercita presiuni pentru scaderea preturilor (deflatie).

Cand preturile scad, ratele dobanzii reale (care se calculeaza scazand din rata nominala a dobanzii rata anticipata a inflatiei) cresc, impovarandu-i pe cei cu datorii. Din aceasta cauza, investitiile si consumul se reduc si productia scade.

Pentru a evita cresterea ratelor reale ale dobanzii, bancile centrale au redus ratele nominale ale dobanzii la zero. Dupa aceasta reducere nu mai pot decat sa tipareasca bani pentru a crea anticipatii inflationiste, care sa contribuie la reducerea ratelor reale ale dobanzii si la cresterea productiei si ocuparii.