Cum sa mananci la Chantecler fara sa-ti vinzi masina, casa si purcelul

Chantecler figura in micutul meu ghid cu Nisa pe prima pozitie in topul restaurantelor de incercat in oras. Cu multi $ in dreptul lui. Semn ca nu-i a buna pentru buzunarele cui s-o aventura sa-i treaca pragul. Am citit, am trecut mai departe si am uitat complet de el. Pana cand am vrut sa vad lista restaurantelor din Nisa cu stele Michelin si iarasi mi-a aparut in fata ochilor. De data asta cu link catre site-ul unde gasesti meniul si preturile.

Am intrat de curiozitate sa vad in ce se traduc cei $$$$ din ghid si cam care sunt preturile la un restaurant recompensat cu doua stele Michelin. Doua sau trei cifre pentru un fel de mancare. Uau. Oook, nu-i de noi aici. Dar ce vad dupa trei meniuri diferite cu fel si fel de nebunii culinare si preturi pe masura? Ceva ce m-a facut sa rezerv in secunda doi o masa la restaurantul Chantecler.

Mai exact, in fiecare duminica la pranz poti sa te bucuri de un meniu inspirat de Provence, gatit numai din alimente locale, care se schimba din doua in doua saptamani. Trei feluri de mancare, doua deserturi si o experienta de neuitat pentru 58 de euro. Cam cat un fel ieftin de mancare din meniul a la carte.

In ce a constat meniul Plaisir?

Aventura noastra culinara a inceput cu trei tipuri de cranțanele. Gustoase, dar nimic care sa te dea pe spate. Dupa care a urmat inca un aperitiv, acel aperitiv care stiu sigur ca o sa-mi ramana intiparit in papilele gustative. Un sufleu de foie gras cu alune, nuci si migdale caramelizate. Pe cat de fin era sufleul, pe atat de crocante erau fructele si impreuna ti se topeau in gura.

La primul fel am avut de ales intre file marinat de ansoa cu ceapa rosie caramelizata si flori de busuioc sau sparanghel cu bacon, rosii si parmezan.

Amandoua au fost reusite, insa pentru mine prima optiune a fost cu atat mai interesanta cu cat era o varianta premium a ceva ce gustasem deja pe strazile din Nisa: Pissaladiere. O placinta traditionala, cu ceapa si ton sau ceapa si ansoa. Noroc ca scria in meniu de Pissaladiere, altfel n-as fi ghicit nici intr-o mie de ani ca asta vrea sa fie. De o mie de ori mai aspectuoasa, ceapa crocanta si cu un gust discret, in fundal, iar pestele foarte aromat, vedeta incontestabila a felului de mancare. Iar floricelele de pe inelele de ceapa au fost de mare efect 🙂

Inainte de a trece la urmatorul fel, simt nevoia sa precizez ceva. Am auzit de multe ori critica “te duci la un restaurant fancy-schmancy si pleci de-acolo flamand. Felurile sunt mai mult ca sa gusti nu ca sa te saturi”. Nici la Chantecler portiile nu sunt mari, insa dupa ce am terminat sparanghelul am inceput sa-mi fac probleme ca nu o sa reusesc sa ajung pana la desert. Deja imi simteam stomacul relativ plin si nu mancasem decat un aperitiv si un fel. Din fericire, chelnerii iti lasau suficient timp intre feluri. E si asta o arta. Nici sa nu ti le aduca prea repede, nici prea tarziu. Si ei o stapaneau perfect.

Deci, dupa o pauza exact cat trebuie de lunga si doua inghitituri de vin ne-au fost aduse doua farfurii. Una cu bibilica asezonata cu mamaliga in stil provensal, iar cealalta cu file de calcan cu fenicul si ulei de masline.

Acum imi vine sa rad cand ma gandesc ca am vazut carnea din farfurie sa ma intrebam ce vietate mananc eu aici de are o pulpița asa mica. Retinusem doar guinea din explicatiile chelnerului si ii ziceam lui Bogdan ca sper sa nu mananc un piciorus de porcusor de guinea. Ca tare mi-s simpatici si nu m-as ierta prea curand.

Ezitarea mi-a trecut dupa prima imbucatura. Chiar daca ar fi porcusor de guinea, tot l-as manca pana la ultima inghititura la cat de bun e!

Dupa atata mancare si doua pahare de vin ne-am mai relaxat si-am inceput sa ne uitam mai cu atentie in jur. La ce fel de oameni frecventeaza locul, daca sunt francezi sau turisti straini, daca sunt tineri sau batrani, etc. Si pana sa ni se aduca prima runda de desert, am concluzionat ca sensibil mai mult de jumatate din cei prezenti in restaurant erau trecuti de a doua tinerete, iar varstnicii francezi stiu sa se bucure de o masa buna intr-o duminica insorita 🙂

Siii, a sosit și primul desert – o surpriza a bucatarului. Nu aparea in meniu, dar asta nu-l facea mai putin spectaculos. Bezea cu fructe acrisoare si crema de vanilie. Iar dulceata bezelei era domolita de inghetata de fructul pasiunii cu care era umpluta. Yummy.

A doua repriza de deserturi a fost variata. Un guguloi de ciocolata cu alune si fondant in mijloc si o prajitura usoara ca un vanticel primavaratic, cu lamaie si un gust suav de rozmarin.

Pranzul nostru a luat sfarsit cu o cafea si-o ultima privire atenta asupra incaperii care ne-a gazduit in ultimele 90 de minute.

Cum e atmosfera la Chantecler?

Si ca veni vorba de incapere, nu cred ca am mai mancat pana acum intr-o sala cu covoare pe jos si candelabre deasupra capului.

Atmosfera mi s-a parut un pic cam batoaso-pretioasa. Poate si pentru ca nu sunt obisnuita cu astfel de restaurante unde ai o tinuta obligatorie, un protocol bine pus la punct si aproape la fel de multi chelneri cate mese in restaurant.

Insa daca ar fi sa iau din nou decizia de a merge sau nu la Chantecler, as alege cu siguranta sa merg. Pentru ca n-as vrea pentru nimic in lume sa ratez gustul sufleului de foie gras si nici combinatia de bezea cu inghetata si fructe acrisoare. Pentru ca felul principal adus sub un clopot ridicat in fata mea m-a facut sa ma simt regește si mi-a zapacit nasul cu aromele imbietoare

Si, nu in ultimul rand, pentru ca asa am avut ocazia sa admir in liniste interiorul hotelului Negresco, un simbol al Nisei construit de un roman pentru elita franceza si europeana.