„Cladire de Patrimoniu, vitraliu de Patrimoniu, artist de Patrimoniu“

Categories CulturaPosted on

Emanuel Zoe este un artist care si-a dedicat intregul spirit creator construirii de vitralii si de instalatii artistice de orice fel. Are lucrari expuse in diferite parti ale lumii ca Statele Unite ale Americii,Venetia si Roma. In Bucuresti a participat la realizarea unei lucrari la Palatul Prezidential Cotroceni, iar la Pitesti a semnat ,,Luminatorul de dimensiuni gigantice“ al Bibliotecii Judetene. Cat a durat  realizarea vitraliului de la Biblioteca, cum s-a desfasurat acest proiect si, mai ales de ce este unul cu totul deosebit, am aflat din raspunsurile artistului, dintr-un interviu acordat pe fuga. 

Cum, prin ce circumstante mai exact, ati ajuns sa realizati aceasta opera?

Lucrurile astea pornesc de la un punct sigur si clar: Consiliul Judetean a propus constructia obiectivului Biblioteca Judeteana. Proiectul s-a initiat cu domnul Florea Costache si, bineinteles, marea ocazie a orasului Pitesti si un mare beneficiu prin faptul ca, la conducerea Bibliotecii Judetene se afla distinsul om, directorul Silvestru Voinescu.

Cum s-a intamplat sa fiti chiar dumneavoastra persoana aleasa pentru acest vitraliu?  

Printr-o colaborare stransa cu echipa de arhitecti, Alexandru si Maria Multescu. La vremea aceea eram la un an dupa ce venisem de la Murano, statusem la Venetia si la Roma vreo 4 ani. Am fost pus intr-un catalog italian cu una dintre cele 4 expozitii de vitralii, realizate acolo, la Sala Dell Agostiniana. Dupa ce am venit in tara, la putin timp, arhitectul Multescu, care ma cunostea pentru ca realizasem vitralii la Palatul Cotroceni, m-a contactat sa-mi propuna sa realizez eu vitraliul Bibliotecii Judetene. Am crezut la inceput c-a fost o gluma: ,,Emanuel, ce-ai zice daca ai face vitraliul de la noul sediu al Bibliotecii Judetene?” Eu i-am zis: ,,Alecu, cred ca faci o gluma, dar imi plac glumele astea, ca tu esti un om cuminte si simpatic, ramanem prieteni ca oricand…” Zice: „Nu, nu! Sa stii ca nu e o gluma! Te prefer sa faci vitraliul de la Biblioteca Judeteana.“ Si zic: „Sa fie intr-un ceas bun!“  M-a prezentat domnului director Silvestru Voinescu, la care, acest om m-a intrebat: „Domnule, de cand existi, unde-ai fost, unde-ai stat si cine esti cu adevarat? Pentru ca e o chestiune impresionanta sa poti sa ai asemenea depozit de cunostinte pentru sticla, pentru vitralii“… Bineinteles, eu aveam o experienta in spate de cand incepusem sa fac vitraliile la Palatul Cotroceni, in 1981 prima oara, sub bagheta maestrului Dan Broscauteanu. Pe urma, am fost preluat de distinsul om pentru culoare si pictura al Romaniei, argesean, pitestean de-al nostru, dar s-a dus… s-a dus si el in lumea cealalta… Domnul Gheorghe Pantelie. Acest om deosebit, care nu mai e printre noi, mi-a facut onoarea sa ma indrume in ceea ce priveste culoarea, gandirea, gandirea abstracta, chiar arta conceptuala in pictura. Astea-s lucruri mai delicate…. Si, bineinteles, am luat-o in serios, am facut contractul, dupa ce prezentasem un desen.  Cum si tematica vitraliului se refera clar la o chestiune progresiva si progresista, pentru viitor, de inaltare, pur si simplu.

Care este, deci, tema acestui vitraliu?

,,Zborul”. Daca va uitati atent, acolo sunt patru aripi care sustin o zidire. Patru aripi, care sunt conjugate de linii directoare pozitionate in oblica inaintarii spiralate. E ca si cum aceste aripi te inalta, pur si simplu.

Cat timp a durat realizarea vitraliului? 

Vitraliu s-a nascut intr-un timp relativ lung, dat fiind ca si constructia cladirii a necesitat destul timp pana a fost finalizata.  Dumnezeu mi-a dat harul de a fi cunoscator al artei sticlei si vitraliilor. Perioada a fost relativ scurta, de executie a vitraliului in sine, n-a tinut decat vreo sapte luni adunate, ca si executie. Are suprafata de circa 112 mp. Dat fiind ca rezolvarea costructiei in sine a edificiului, a tinut foarte mult, situatia a fost  delicata in perioada aceea, banii nu erau foarte multi, la un moment dat, eu fiind singur la executia vitraliului, am taiat aproape 4000 de bucati de sticla spectrala, inclusiv pentru lampadarele ,,Tiffany” de pe casa scarii, care se adauga la abordarea decorarii interioare de acest tip a bibliotecii.

Ati lucrat singur? 

Pentru taierea sticlei, am lucrat singur. Pentru asamblarea sticlei am avut pe un nepot al meu, care e acum in Spania, cu care m-am ajutat foarte bine, n-am avut nicio eroare de executie. Dat fiind ca nu se mai putea monta schela sub cadrul vitraliului, pentru ca se finalizase pardoseala in holul mare, cu materiale foarte scumpe si puteau fi deteriorate, a trebuit sa pun vitraliul fara schela, la 16 m altitudine. V-ati sincronizat… Da. Va dati seama? 116 panouri de vitralii, inchegate in atelier si aduse acolo sus, in opera, unde au fost coincidentele absolute: nicio eroare! Pe langa aspectul tehnic al montarii lui, asamblarea lui este facuta foarte minutios.

Materialele de unde le-ati adus?

Din S.U.A., pe la Viena. Am platit vama la ele. A fost dureros! Am platit taxe de executie a vitraliului….

Ce v-a determinat sa alegeti tema ,,Zborul“?

Tema, in sine, vine cu o propunere: ,,Zborul“! Eu imi luam zborul de avangarda o data cu acest urias de 112 mp, care, oricum, e semnat. Aceasta cladire este una de Patrimoniu. La urma urmei, eu am semnat un vitraliu si el, de la sine, dat fiind ca aceasta cladire este de Patrimoniu, a devenit un obiect de Patrimoniu. Drept pentru care semnatura mea este de Patrimoniu. Cladire de Patrimoniu, vitraliu de Patrimoniu, artistul de Patrimoniu. Deci, vor, nu vor, si bunii, si raii, le-am facut onoare. Concetatenilor mei, pitestenilor, judetului Arges, romanilor. Familiei mele, nu mai pun…

Ce a insemnat pentru dumneavoastra realizarea acestui vitraliu?

Importanta este relevanta. Nu numai pentru mine. Acest vitraliu se poate adresa la scara inalta tuturor oamenilor din tara mea si vizitatorilor internationali. Vin foarte multi oameni din diferite parti ale lumii. Apropo: la un moment dat tin minte ca fostul sef al Baroului, avocatul Titica Predescu a avut lansare de carte despre Baroul Argesean. Si atunci a avut ca invitat de onoare pe marele sef al Baroului de la Versailles. Acel om care a venit de la Versailles, dintr-un loc care sta in seva artei, este plin…. Cand a vazut capacul luminator de la biblioteca noastra, acest vitraliu, omul a spus: ,,Parca sunt undeva, intr-o tara care e plina de arta – ceea ce s-a intamplat aici… acest vitraliu este impresionant; lampadarele ,,Tiffany”, care sunt ca doi amfitrioni pe platoul scarii centrale.”

Despre aceste lampadare, ce ne puteti spune?

 Sunt facute cu ajutorul unei tehnici speciale, este tehnica ,,Tiffany“ (Tiffany a fost un mare artist pentru sticla si vitralii de la inceputul secolului XX, pe nume Louis Comfort Tiffany, un american foarte destept care a simtit nevoia sa moduleze sticla asamblata printr-o alta tehnica diversa decat cea a plumbului). Plumbul nu-ti creea posibilitatea de a modula si de a configura pe diverse planuri. In cazul nostru este vorba despre o calota sferica asamblata prin tehnica ,,Tiffany”, pe un suport din fier forjat si alama. Dar tot ansamblu de vitralii, vitraliile in sine formeaza o instalatie artistica, inclusiv lampadarele.

Aceasta instalatie artistica este asigurata in situatii extreme?

Li s-au  dat criterii de siguranta foarte bune, un sistem de preluare a sarcinii la cutremur prin tiranti din otel, patru sufe puse pe patru scripeti in grinzile superioare care sustin capacul luminator de deasupra. Acesti tiranti preiau socurile la cutremur si nu permit sageata de atac. Pe langa faptul ca e pus pe un suport de otel foarte rezistent, vitraliul, care e facut din sticla americana si plumb italian cu o compozitie foarte buna de berilui si de litiu, la momentul in care-l intinzi devine foarte rigid si elastic totodata. Vitraliu este ranfortat cu un chit special, iar sub el este si un panou de sticla, pe care este lipita o foita dintr-un material plastic foarte puternic, o foita antiefractie de 0,75 germana. Asta presupune ca la orice soc sau orice lovitura, indiferent ca ar fi un cutremur mai puternic, chiar daca geamurile ar croi, foita aceea sustine totul, iar perimetral sunt puse tampoane din plastic cu alveola in fata, sub el e pusa perna de silicon, sub fiecare panou de vitraliu. Ce sa spun, e o fortareata aceasta lucrare pe un cadru in forma d trunchi de piramida, pentru ca asa se desfasoara lucrarea, care sta pe un rebord din beton de 25 de cm. Deci, si din punctul asta de vedere, vitraliu este o realizare. Iata, s-a imbinat frumusetea mesajului, ,,Zborul”,  cu utilitatea acestui vitraliu care creeaza o diafragma intre capacul de la atmosfera si alveola interioara, pe unde sta publicul. Sub vitraliu este tot ce inseamna publicul, cu parter, etaj 1, etajul 2, pana la el, iar de la el este alveola personalului angajat si capacul pe care ploua si ninge. Vitraliul este prevazut la mijloc cu un horn cu diametrul de 1m, pe unde se evacueaza orice pulbere, sau, in caz de incendiu, fumul se degaja prin acest horn, (unde am stat acolo cu capul si vajaie aerul), pentru ca sus, capacul de la atmosfera (acest lucru nu se refera la vitraliu) este prevazut cu patru supape prevazute cu senzori de fum.

Cum a fost primita si privita aceasta opera?

Ce sa zic, gurile si capetele care n-au fost foarte bucuroase de faptul ca execut asa ceva, chiar spuneau: ,,Aaa!… n-o sa reuseasca sa-l faca!” Insa a venit momentul  in care s-a nascut vitraliul si a fost semnat, pentru ca are semnaturi pe el, are vreo patru: una o stiu numai eu, si numai eu o descopar, eu si cu Bunul Dumnezeu, restul sunt trei la vedere, dar sunt bagate in pachet, intre sticla de protectie, iar alta pe interior.

Este vorba despre aceeasi semnatura?

Da, aceeasi semnatura, decat ca e pusa in pozitii diferite si-n ipostaze diferite de lumina. Inca un lucru frumos: in orice zi de 10 iunie, a oricarui an, prin hornul vitraliului, de la mijloc, patrunde, la ora 14:30, lumina soarelui, (cand este soare afara), chiar la centrul podestului de sustinere a scarilor de urcare: deci, urci scarile care sunt configurate in diagonala, pana la lampadare, iar pe podestul unde sunt lampadarele, la data si ora respectiva, lumina soarelui se concentreaza in mijlocul acelui platou, fix in jumatatea lui.

De ce aceasta data si ora?

Pentru ca asa s-a nimerit. Asa e pozitionata cladirea. Asa sta vitraliul, iar la aceasta data si ora, in fiecare an, se pozitioneaza lumina in centrul acelui platou. E un lucru pe care nici eu nu l-am inteles prea bine, dar pentru mine e o chestiune fascinanta!

Credeti ca nu-i intamplator?

Nu stiu daca e intamplator  sau nu, dar oricum pentru mine este semnificativ. E o cifra frumoasa. 10 ale lunii iunie… Cine stie, o sa inteleg, poate, cand o sa fiu in vesnicie…. o sa-mi dau seama, care e situatia, de ce s-a nascut vitraliul asta. Oricum, gurile rele, sau mai putin bune, si oamenii mai putin bine intentionati au boicotat, le-a fost ciuda, chiar multi dintre cei care nu au nimic in comun cu vitraliile si cu sticla, inclusiv dintre artisti; o spun, si le-o spun, care-ar veni sa ma intrebe, chiar mi-ar face placerea, ca-n felul asta se vor da de gol – si mai bine. Cand l-am terminat, ,,baietii” s-au cam balbait, au incercat sa-si revina, dar ,,fapta buna” era facuta si nu mai puteau da inapoi! Lucru mare: la 40 de ani am semnat unul dintre cele mai mari vitralii din lume.

La vremea aceea, pe ce pozitie se afla la nivel national? Era primul in Romania de dimensiunea de 112 mp, la data aceea.