Vara Europei a fost un amestec ciudat de ploi abundente si incendii. Economia continentului a fost, de asemenea, afectata de extreme. Inflatia a ramas fierbinte: preturile au crescut cu 5,3% in august fata de anul precedent. Si oficialii sunt din ce in ce mai ingrijorati de perspectiva tulbure de crestere. O scadere recenta a indicelui managerilor de achizitii (pmi) sugereaza ca blocul se confrunta cu recesiune.
Inaintea urmatoarei reuniuni a Bancii Centrale Europene (BCE) din 14 septembrie, factorii de decizie vor fi ingrijorati de posibila aparitie a stagflatiei (o situatie in care cresterea scazuta este asociata cu o inflatie inradacinata). Christine Lagarde, presedintele bancii centrale, si-a reiterat recent angajamentul de a reduce inflatia si de a stabili ratele dobanzilor la „niveluri suficient de restrictive atat timp cat este necesar pentru a obtine o revenire in timp util a inflatiei la tinta noastra de 2% pe termen mediu”. Intr-o engleza simpla: BCE ar prefera cu mult o „aterizare dura”, cu durere economica, in locul esecului in a reduce cresterile preturilor.
Problema este ca ecb risca sa prabuseasca avionul. Inflatia din zona euro se dovedeste la fel de incapatanata ca si varietatea americana. In Europa, cresterile de pret au fost provocate de cresterea costurilor la energie; in America, erau mai mult bazate pe cerere. Dar in ambele locuri inflatia a urmat o cale similara, Europa fiind usor in urma. Acum intrebarea este daca inflatia de baza, care exclude preturile volatile la energie si alimente, va ajunge la pamant. Pana acum, se mentine incapatanat de ridicat.
Acest lucru se datoreaza in parte pentru ca Europa, la fel ca America, a reusit pana acum sa evite recesiunea. La sfarsitul anului trecut, cand multi se asteptau la o recesiune europeana, inasprirea monetara nu a lovit economia, iar guvernele nationale au oferit indemnuri generoase pentru a contracara socul energetic. Sectorul serviciilor a inregistrat o crestere decenta, iar carnetele de comenzi industriale au ramas pline din cauza boom-ului post-covid.
Intunericul se raspandeste acum pe tot continentul. Economia globala slabeste, iar carnetele de comenzi au o multime de pagini goale. Sprijinul de stat pentru gospodarii se epuizeaza si el. Preturile cu amanuntul la energie raman mai mari decat inainte de criza de anul trecut; veniturile reale nu s-au recuperat inca. Activitatea din industria serviciilor s-a contractat in august, potrivit sondajului PMI. Sectorul este cel mai slab din ultimii doi ani si jumatate.
Ratele mai mari ale dobanzilor au inceput sa afecteze si economia europeana, asa cum intentioneaza factorii de decizie ai BCE. Constructiile, care sunt in mod traditional sensibile la ratele dobanzilor, simt durerea. Imprumuturile bancilor mai zgarcite duc la o reducere cu 0,4 puncte procentuale a cresterii PIB in fiecare trimestru, potrivit Goldman Sachs, o banca. Insolventa corporativa a crescut cu peste 8% in al doilea trimestru al anului, comparativ cu primul, si a atins cel mai mare nivel din 2015. Impactul unei politici monetare mai stricte va atinge apogeul in a doua jumatate a acestui an, prezice Oliver Rakau de la Oxford Economics, o consultanta.
O aterizare dura este astfel aproape garantata. Dar revenirea inflatiei la tinta de 2% a BCE ramane oarecum departe. Doua forte trag preturile in directii diferite. Una este situatia de pe piata muncii. Somajul ramane la un nivel record. Desi firmele angajeaza mai putini lucratori, nu exista niciun pericol iminent de concedieri in masa – in parte pentru ca sefii vor sa pastreze lucratorii care sunt din ce in ce mai putini pe un continent imbatranit. Drept urmare, salariile in bloc cresc, chiar daca nu suficient pentru a compensa inflatia anterioara.
Cealalta forta, care trage in jos inflatia, este slabirea cererii de bunuri si servicii. In timpul pandemiei de covid, cresterea preturilor a declansat inainte de cresterea salariilor, ceea ce a facut ca profiturile companiilor sa creasca puternic odata cu inflatia. Daca companiile constata acum ca cererea se usuca, este posibil ca inflatia sa scada in acelasi timp, in timp ce cresterea salariilor ramane ridicata, reducand profiturile inapoi. Intr-adevar, preturile de pe pietele angro pentru marfuri sunt deja in scadere rapida, iar preturile de import sunt, de asemenea, in scadere. La un moment dat, aceste preturi mai mici vor fi transmise consumatorilor.
Care dintre aceste doua forte va castiga?
In acest moment, se pare ca raspunsul va fi cererea slaba, deoarece s-a extins si in sectorul serviciilor. Acest lucru sugereaza ca inflatia din zona euro ar putea scadea intr-o perioada relativ scurta. Dar BCE pare neconvinsa si pare gata sa-si ridice rata principala la 4,5% de la 4,25%. Factorii politici ar fi mai bine sa mentina ratele constante, astfel incat sa poata evalua pericolul unui accident.