Chile-ul generatiei fara teama: „Nu ne mai pot rani mai mult decat au facut-o deja”

Valentina Miranda are 19 ani si locuieste in Lo Espejo, o comuna de la periferia de sud a Santiago de Chile, la 50 de minute cu transportul public de liceul Liceo 7, unde este in anul IV. Pe 14 octombrie, Valentina a fost una dintre sutele de studenti care au participat la actiunile colective de a se strecura in metroul Santiago in semn de protest contra cresterii pretului biletului de metrou.

Aceasta crestere de 30 de pesos, pana la 830 de pesos (aproximativ 1,2 dolari), in ciuda faptului ca nu i-a afectat direct pe elevii de liceu, intrucat nu le-a influentat intervalul obisnuit de calatorie, a declansat valul de proteste promovat de acesti tineri care au revolutionat tara.

„Sunt multe familii care traiesc in datorii, care primesc un salariu foarte mic pentru costul vietii in Chile si care cu aceasta crestere isi vad bugetul lunar dezechilibrat”, argumenteaza Valentina, care simte cuvintele ministrului Transporturilor ca pe un „ batjocura” , Gloria Hutt, a doua zi dupa inceperea actiunilor din metrou. Hutt a ridicat „lipsa de argumente” a acestor liceeni care nu au fost direct afectati de crestere.

„In spatele nostru sunt familii care au resurse limitate, iar noi depindem de ele”, denunta Valentina. Societatea chiliana a identificat aceasta circumstanta drept „varful aisbergului” al nemultumirii populare fata de politicile presedintelui Sebastian Pinera.

Aceasta indignare s-a reflectat in protestele masive aspru reprimate de declararea starii de urgenta. Mobilizarea a aproape 10.000 de soldati, o utilizare excesiva a fortei denuntata de expertii ONU si sute de arestari neregulate au marcat de atunci zi cu zi pe strazile din Santiago.

„M-au lovit in stomac si mi-am pierdut respiratia”

Una dintre aceste arestari a dus-o pe Valentina sa fie retinuta mai bine de patru ore, presupus pentru incalcarea starii de acces de la ora opt. „Nici nu stiu sigur daca acesta a fost motivul. In niciun moment nu mi-au spus motivul pentru care sunt retinut. Faceam demonstratii in jur de 30 de oameni cand o patrula a ajuns la locul in care ne aflam si ne-a gonit pana la o sala in care ne-am refugiat. Au intrat si ne-au tarat in ​​strada”, isi aminteste el.

„Acolo m-au lovit in stomac, mi-am pierdut respiratia, mi-au pulverizat spray cu piper direct in ochi si m-au dus la sectia de politie”, spune Valentina. „De atunci incepe un proces neregulat, in care piesa mi-a fost livrata deja facuta, cand in realitate ar fi trebuit sa particip la ea. Daca nu ar fi aparut procurorii, cred ca m-ar fi tinut toata noaptea”, adauga el.

Aceasta experienta nu i-a diminuat forta Valentinei, purtatorul de cuvant al Coordonatorului National al Liceului (CONES), nici intentia ei de a continua participarea la proteste. „Parintii nostri au trait prin dictatura si au o mare teama interiorizata fata de armata, violenta si reprimarea terorismului de stat. Noi nu”, spune el. „Spre deosebire de ei, stim ca drepturile noastre sunt mult mai importante”.

In urma scanteii aprinse de liceu, Universitatea a luat din nou initiativa unor proteste pe care, totusi, studentii le evidentiaza drept „transversale” si „orizontale”.

„Ceea ce se vede acum este un singur popor unit si nu divizat de sloganuri si idei diferite. Pentru prima data, oamenii s-au reunit pentru un Chile mai bun”, spune Camila, studenta in jurnalism in anul al patrulea la Universitatea Alberto Hurtado, unul dintre centrele nervoase ale mitingurilor. „Studenti, tineri, protestam de multe ori intr-un mod pasnic, ca in timpul Revolutiei Pinguinilor din 2006 si 2011, iar acum totul a explodat. Nu ne mai este frica”, adauga el.

Universitatea Alberto Hurtado a ramas deschisa din vinerea focarului pana luni, 28 octombrie, cu unicul scop de a gazdui adunari studentesti, data fiind insecuritatea din locurile obisnuite de concentrare.

Studentii, atat de la universitati, cat si de la liceu, au organizat marsuri masive precum cel de luni trecuta care au cerut ca educatia sa „nu mai fie un bun de consum” in tara. „In Universitatea din Chile exista un model de stat subsidiar care a fost tarat de la dictatura in care resursele sunt date sectorului privat pentru garantarea drepturilor”, spune Emilia Schneider, presedintele Federatiei Studentilor de la Universitatea din Chile.

„Ceea ce se cere de catre studenti este sfarsitul acestei logici in educatie si transformarile care sunt necesare, printre care se numara anularea totala a creditelor pentru studii si ca aceste resurse sa mearga catre universitati, pentru a le consolida si a le extinde structurile” , spune Schneider. „Nu putem reveni la normalitate, nu poate exista intoarcere. In acest proces trebuie sa fie clar ca important este sa castigi, sa avansezi in transformari si sa castigi demnitate pentru a realiza o tara mai dreapta si cu mai multe drepturi”, se apara el.

Catalina (20 de ani), tot studenta la Jurnalism, si creatoare a mioctubre.cl, un blog aparut dupa izbucnirea protestelor cu scopul de a colecta marturii, povesti si experiente ale tinerilor care au facut parte din miscare.

„Ideea a aparut dintr-o nevoie personala pe care a trebuit sa o scriu pentru a-mi aminti, ca sa nu uit niciodata ce s-a intamplat. Am multe imagini blocate in retina: soldati care impusca, tancuri in strada, tipete, oameni alergand si raniti… lucruri pe care nu mi-am gandit niciodata ca o sa traiesc in tara mea in 2019”, spune Catalina. „Mi-am dat seama ca si multi colegi aveau aceasta ingrijorare. Ideea este sa umanizam in continuare ceea ce se intampla, iar din reflectia individuala sa punem cap la cap o poveste colectiva”, comenteaza el.

Jurnalismul studentesc impotriva mass-media mainstream

Catalina isi leaga initiativa de apararea unei miscari universitare puternice, angajata in transformarile, dupa parerea ei, necesare tarii. „Cu aceasta ocazie, universitatea nu a fost cea care a declansat protestele, dar ceea ce a facut este sa permita spatii de discutie si sa faciliteze intalniri in care sa reflectam la modul in care putem fi agenti ai schimbarii si la ce putem pune la serviciul comunitatii”, sustine.

O parte a acestei functii de „agenti ai schimbarii” are de-a face cu sarcina de „directionare a tuturor convorbirilor care au loc in adunarile si consiliile cetatenesti”, in mod fundamental cele legate de reflectia asupra „principalei cauze comune”: o noua constitutie.

„Universitatea si expertii care fac parte din ea au rolul de a explica tuturor studentilor si cetatenilor care au nevoie de ea principalele concepte cheie in acest proces, cum ar fi ce este o Adunare Constituanta sau ce ar implica aceasta noua constitutie. : ca aceste probleme sa fie accesibile tuturor, astfel incat sa poata participa”, spune Catalina.

Cealalta mare functie a initiativei acestui student are de-a face cu deconectarea dintre mass-media si realitatea sociala a tarii pe care acesti studenti o denunta. „In fata unor mass-media, in special televiziunea, care nu aratau ce se intampla, ci doar o parte din el, cea a jafurilor si incendiilor, am inceput sa vedem modalitati de a contribui ca jurnalisti cu informatii reale si adevarate, pentru ca intreg adevarul nu era spus”, subliniaza el.

In aceasta linie se inscrie si aparitia platformei REI Chile, un mijloc de presa independent creat de studenti in jurnalism si audiovizual din diferite universitati din intreaga tara in orele de dupa izbucnirea protestelor cu scopul de a oferi vizibilitate prin retelele de socializare o realitate care, potrivit responsabililor, nu era prezentata in mass-media.

„Media traditionala s-a dedicat exclusiv transmiterii incendiilor si jafurilor, evenimente care au avut loc, si care sunt condamnabile, dar aveau loc si incalcari ale drepturilor omului care nu erau difuzate la televizor si in acel moment retelele de socializare au explodat”, spune Tomas Basaure. (22), student in jurnalism la Catolica de Chile si unul dintre fondatorii proiectului.

„Noi, tinerii jurnalisti, ne-am intrebat ce am putea face pentru a oferi informatii de calitate oamenilor care au nevoie de ele in acest moment”, explica Basaure. „Pentru a face acest lucru ne-am reunit un grup de aproximativ 150 de oameni care s-au impartit pentru a acoperi diferitele puncte critice si a trimite tot materialul la editie, unde am avut o echipa de fact checking si profesori care ne-au oferit sprijin in tratarea anumitor subiecte. ,” el adauga.

Acest student subliniaza ca cu un telefon la indemana poti vedea ce se intampla in tara. „Asta este ceea ce concureaza direct cu ceea ce se arata in alte media si ceea ce face diferenta de data aceasta”, spune Basaure. „Stim cu totii ca in timpul dictaturii, televiziunea a servit drept legitimare a guvernului Pinochet, astazi este mult mai usor sa infirmi ceea ce s-a intamplat sau sa ofere alte viziuni sau alte fapte care se intampla si ele”, adauga el.

„Cred ca este randul nostru sa ne invatam parintii si bunicii ca asta este democratie, ca nu ne mai pot rani mai mult decat au facut-o deja. Incercati sa le oferiti curajul pe care il avem. Suntem prima generatie care a putut sa aiba studii superioare, acces la informatii pe care nu le-au avut din cauza a cat de salbatic a fost si este neoliberalismul in Chile”, explica el. „Avem un punct in comun, care este sa salvam democratia, am avut-o mereu si le-a fost atat de greu sa o recupereze la momentul respectiv”.