Din punct de vedere administrativ, in Asia Centrala se afla fostele republici sovietice, Kazahstan, Kiirgiizstan, Turkmenistan, Uzbekistan, Tadjikistan, Turkestanul chinez, Mongolia si regiunea nordica a Afganistanului, intinzandu-se din Pamir pana la taigaua siberiana si de la Marea Caspica pana iin vestul Chinei.
Si daca aici razbunarea este crunta, pasiunea este traita la fel de intens, existand legende, mai vechi si mai noi, cu iubiri terminate tragic sau cu parinti care au pedepsit nesupunerea odraslelor, ucigandu-le. Diversitatea raselor si legilor nescrise iintalnite pe acest teritoriu ofera un spectacol frapant pentru lumea exterioara.
Uzbecii si tadjicii, sedentari incorigibili
Uzbecii sunt rezultatul amestecului populatiilor localnice iraniene din regiunea Marii Aral cu cele turce, proces desfasurat iintre secolele XI si XII, desavarsit apoi n perioada post-mongola si iin timpul statului timurid. Etnogeneza poporului tadjik, bazata pe aceleasi vechi populatii iraniene, s-a conturat ntre secolele IX-X, iar limba tadjika – dari – a avut un rol important n formarea limbii literare persane. Uzbecii si tadjicii reprezinta doua popoare sedentare, tipul lor specific de asezare fiind kiislak-ul, nconjurat de ziduri nalte de lut – duval.
Casa uzbecilor e mpartita n doua sectoare: partea exterioara cuprindea ncaperea destinata exclusiv barbatilor – taskari – si cea pentru musafiri – nihmon-hona -, n timp ce partea interioara – icikari – era destinata femeilor. Reprezentativ pentru mentalitatea si stilul de viata al celor doua popoare este unul dintre sporturile traditionale, si anume buzkasi, foarte dur, constand iintr-o ntrecere a calaretilor care trebuie sa smulga din galop corpul decapitat al unui tap, totul reprezentand, n fond, o nvalmaseala, n care orice fel de lovituri sunt permise.
Femeile din Pamir, frumoase si misterioase
Alaturi de uzbeci si tadjici, Asia Centrala pastreaza si alte numeroase neamuri. Nu pot fi uitati uigurii, unul dintre cele mai vechi popoare de limba turca, foarte influentati de cultura si civilizatia chineza, populatiile din Pamir, ale caror femei, spun calatorii, sunt pe cat de frumoase, pe atat de misterioase, ca si locurile n care traiesc, sau evreii ntalniti cu precadere n zona comerciala a Buharei. Despre sosirea acestora n Asia Centrala o veche legenda povesteste ca emirul din zona respectiva iisi dorea un urmas, pe care tanara lui sotie, bolnava, nu i-l putea darui. Orice ncercare a vracilor locali de a o tamadui daduse gres (vindecarea se facea fara consult direct, deoarece islamul interzicea unui barbat necunoscut sa examineze femeia altuia).
Auzind iinsa emirul de o comunitate a evreilor din Imperiul persan, n care se spunea ca ar exista medici foarte buni, a trimis sa i se aduca unul. Medicul evreu a reusit sa o vindece pe femeie. Dupa nasterea copilului, bucuria emirului a fost atat de mare, ncat evreul si, mpreuna cu el, din ce n ce mai multe familii au fost invitate sa ramana n societatea locala.
Zeii, la mare cinste La populatiile nomade din Asia Centrala, islamul a cunoscut o slaba dezvoltare. n stepele kazah-kiirgiize exista o religie puternica, reusind sa transeze simultan atat problemele metafizice, cat si cele de ordin cotidian, respectiv samanismul. Astfel ca samanii – baksi – au jucat un rol important n viata acestor populatii, ncercand sa mpace cele doua zeitati contradictorii Tangri. cu salasul n ceruri, si Erlik Khan, stapanul infernului si al mortilor, cu locuinta n interiorul pamantului. De cele mai multe ori, vocatia samanica aparea brusc la tineri care ncepeau sa se comporte ciudat, sa aiba crize de irascibilitate si sa caute tot mai mult singuratatea. Acestia erau luati sub aripa ocrotitoare a unui saman, care i initia n tainele artei vindecarii si cautarii eterne.
Mollahul, iinvins de saman
n aceasta lume aproape nchisa n propriile legi, islamul a ncercat sa se impuna nca din primele etape ale expansiunii sale n sudul Kazahstanului. In secolul XII, aici au fost ridicate moschei, adevarate capodopere arhitecturale, care iinsa nu au reusit sa atraga decat foarte putini adepti, iin general, reprezentanti ai claselor bogate. Islamizarea a fost tarzie si ineficienta n ansamblu, practicile religioase fiind n continuare marcate de riturile ancestrale. Mollahul nu a ocupat niciodata un loc deosebit n societatea kazah-kiirgiiza, fiind continuu nvins de saman, cel caruia localnicii i se adresau mereu pentru orice sfat sau vindecare. Unele proverbe kazahe merg pana acolo ncat ridiculizeaza Coranul si pe propovaduitorii lui. Unul dintre ele are similitudini uluitoare cu un proverb romanesc: Asculta ce zice mollahul, dar nu face niciodata ce face el.
