Cand presedintele Ucrainei Volodimir Zelenski si-a demis ministrul apararii, stirile au citat acuzatiile ministerului de manipulare gresita a contractelor militare si de coruptie. Acest tip de presupusa coruptie este ceea ce l-a determinat pe presedintele Joe Biden sa declare in trecut ca Ucraina nu era pregatita pentru aderarea la NATO.
Dar doar cateva zile mai tarziu, la un summit NATO de la Vilnius, tarile membre au insistat ca este doar o chestiune de timp pana cand Ucraina se va alatura aliantei. Ei chiar au renuntat la cerinta ca Ucraina sa respecte un Plan de actiune pentru aderare – programul riguros al NATO care asigura tarilor aspirante sa indeplineasca standardele militare, economice si democratice ale aliantei. Zelensky viziteaza Adunarea Generala a ONU si Casa Alba saptamana aceasta, aducand din nou in stiri aspiratiile NATO ale Ucrainei.
Expertii considera razboiul din Ucraina drept punctul zero al unei lupte globale intre democratie si autocratie. Prin apararea sa viguroasa impotriva Rusiei, sustin ei, Ucraina este un soldat testat in lupta pentru democratie si, prin urmare, demna de a fi membru NATO. Calitatea de membru va inversa, la randul sau, erodarea in continuare a democratiei viciate a Ucrainei. Sau asa spune argumentul.
Dar acest argument rateaza o distinctie importanta: NATO este conceputa pentru a apara tarile care sunt deja democratice, dar nu este complet echipata pentru a promova democratia in acele tari. Deci, apartenenta Ucrainei la NATO, contrar intelepciunii conventionale, nu ar sprijini cauza democratiei ucrainene.
Democratia reuseste atunci cand principiile ei sunt imbratisate si manifestate in legi, norme politice si institutii; si atunci cand este aparat de avocatii anticoruptie, de organizatii pentru libertati civile si pentru drepturile civile si de grupuri pentru libertatea presei. Spre deosebire de teritoriul fizic, democratia nu poate fi aparata cu pacte de aparare, cu bombe sau gloante, cu rachete sau campuri de mine.
Carta NATO ar putea cere aspirantilor sa sustina democratia, libertatea individuala si statul de drept. Dar nu reuseste sa previna retragerea democratica odata ce tarile se alatura aliantei. Tarile membre Ungaria si Turcia sunt exemple excelente. Viktor Orban din Ungaria si Recep Tayyip Erdogan din Turcia au condus persecutia mass-mediei independente, tacerea disidentei si erodarea statului de drept. Ambii au intretinut legaturi mai stranse cu Rusia pe fondul razboiului din Ucraina, Erdogan intalnindu-se recent cu presedintele rus Vladimir Putin la Soci.
In ciuda retragerii lor democratice, Ungaria si Turcia raman membre ale aliantei in stare buna si chiar au obtinut concesii pentru blocarea aderarii Suediei si Finlandei la NATO. Statele Unite ar putea ademeni acesti aliati din ce in ce mai iliberali cu tranzactii cu arme, dar NATO este neputincioasa sa abordeze cauza principala a obstinarii lor. Ungaria declara ca blocarea aderarii Suediei este un raspuns la suspendarea de catre Uniunea Europeana a fondurilor sale de miliarde de dolari.
Alunecari ale Ungariei si Turciei catre autoritarism ofera o poveste de avertizare pentru aspiratiile de aderare ale Ucrainei.
Se poate spune ca NATO nu este amenintata de prezenta catorva membri deficienti din punct de vedere democratic. Spre deosebire de retorica unei mari lupte globale intre democratii si autocratii, SUA gaseste adesea o cauza comuna cu tarile iliberale. SUA lucreaza indeaproape cu Arabia Saudita si Egipt, de exemplu, in lupta impotriva extremismului violent in Orientul Mijlociu, iar Filipine gazduieste baze militare americane pentru a ajuta SUA sa-si apere interesele in Asia.
Acesta este un contrapunct corect, dar care deschide o cutie de viermi despre logica strategica a structurii aliantei transatlantice. Pana la urma, daca NATO nu exista pentru a apara democratiile, pentru ce este? Daca tarile membre s-au inscris pentru a apara doar alte democratii, va fi mai putin probabil ca acestea sa isi pastreze angajamentul atunci cand tarile mai putin democratice vor fi admise? Vor incepe tarile, cum ar fi Georgia, care aspira la aderare – in timp ce rezista agresiunii ruse si se lupta pentru a face reforme democratice – sa inceapa sa creada ca criteriile de aderare sunt slabe sau aplicate ipocrit?
Cu siguranta, Ucraina a facut unele progrese in ceea ce priveste curatarea, iar presedintele Zelensky a fost mai mult un reformator decat unii dintre predecesorii sai. Stirile despre epurarile personalului sau intrerup in mod regulat actualizarile campului de lupta. Vara trecuta, Zelensky a trimis valuri prin Ucraina cand si-a concediat procurorul general si seful serviciului sau de securitate pentru „esecul grav de a-si indeplini sarcinile”. Atunci au fost deschise peste 650 de cazuri de tradare. In ianuarie, sase ministri adjuncti si cinci administratori regionali au fost concediati pentru coruptie, iar recent, Zelensky a revizuit toate birourile regionale de recrutare militara din Ucraina, dupa descoperirea delapidarii.
Zelenskyi adopta o atitudine dura impotriva coruptiei, considerand-o ca un flagel national. Dar o astfel de cruciada este necesara doar intr-un sistem politic bolnav – un sistem care, intr-o oarecare masura, il implica si pe Zelensky.
Cand institutiile financiare occidentale au cautat sefi independenti in fruntea firmelor conduse de oligarhi din Ucraina, Zelenskii si-a demis cabinetul pentru ca a dus initiativa prea departe. Zelensky si-a demis prim-ministrul dupa ce s-a ciocnit cu magnatul mass-media si oligarhul Ihor Kolomoisky din cauza numirilor la o companie electrica de stat. Reteaua de televiziune a lui Kolomoisky l-a ajutat sa faca din Zelensky un comedian celebru si, mai tarziu, i-a oferit o acoperire preferentiala campaniei prezidentiale. Kolomoisky se afla sub sanctiunile SUA si a fost acuzat la inceputul acestei luni de frauda si spalare de bani. Initiativele anticoruptie ale lui Zelenksyy, fie ca sunt sincere sau pur si simplu performative, sunt intunecate de apropierea lui de Kolomoisky si de deferenta lui fata de alti oligarhi.
In iulie, un raport al serviciilor secrete elvetiene a observat „trasaturi autoritare” la Zelensky, in timp ce acesta incerca sa-l impinga pe primarul Kievului Vitali Klitschko din disputa pentru alegerile prezidentiale din Ucraina din 2024. Invocand legea martiala, Zelensky a anulat de atunci alegerile prezidentiale din 2024.
Consolidarea democratiei necesita timp. Inainte de a fi admisa in 2020, Macedonia de Nord a participat la Planul de actiune pentru aderare de mai bine de 20 de ani. Muntenegru a petrecut opt ani in program inainte de admiterea acestuia in 2017. Bosnia si Hertegovina si Georgia continua sa se lupte cu democratii fragile, incercand sa faca reforme democratice in urmarirea aspiratiilor lor de aderare.
Ucraina lupta cu dreptate pentru teritoriul si supravietuirea ei, iar Zelenskyy si-a condus cu curaj tara printr-un conflict devastator. Este firesc ca Ucraina sa caute aderarea la NATO, deoarece ar spori apararea granitelor sale.
Dar cu ce cost? Alti analisti au articulat bine riscurile unei escalade devastatoare cu Rusia sau amenintarea la adresa credibilitatii americane atunci cand SUA fac promisiuni de securitate cu sprijin public slab. Iar acordarea Ucrainei de membru NATO pe termen scurt inlatura un stimulent puternic pentru ca aceasta sa-si consolideze democratia pe termen lung: si anume, promisiunea aderarii (eventual) la NATO.
