Fiecare fiinta umana, este in sine, am spune o enigma si un mister. In cazul Marilyn Monroe, chiar mai mult, nu doar pentru ca a fost catalogata ca avand capacitati intelectuale inalte, nu doar pentru ca a venit pe lume intr-o familie, despre care am spune acum, nestructurata, dar poate ca ambele seturi de realitati au facut-o, nu doar o icoana, a raului, numita cultura populara sau pop.
Simbolul sau eleganta-frumusete-sex si apropierea de figuri controversate fie din show-business, fie din cultura, fie din politica si, poate, din ambitia sa excesiva, sau poate, din dorinta „ocuparii unui loc sub soarele si luna lumii”, au condus-o la situatii limita, mereu in vesnica discutie. Atata timp cat exista istorie, despre adevar, ce i s-a intamplat la sfarsitul vietii, mai ales, ceea ce a simtit si a gandit, aceasta carte a adunat din textele si fragmentele si notitele si poeziile sale si ne lumineaza si ne permit sa gasim putina lumina.
Norma Jeanne Morteson, apoi Norma Jane Baker si, in sfarsit, numele ei artistic si inregistrat este Marilyn Monroe, bruneta care a devenit blonda, care a existat in aceasta lume intre 1926 si 1962. Daca putem invata si intelege ceva din aceste figuri, care devin icoanele societatii, in miturile moderne, nu inseamna doar sa le vedem existenta sau ceva din ele, ci sunt cumva o oglinda-reflectare a timpului lor si, prin urmare, un caleidoscop pentru noi, muritorii.
Daca aceste fragmente textuale si scrise si cateva imagini, fotografii si cuvinte mai intime si personale nu s-ar fi pastrat, poate am avea doar ecoul mass-media si cateva stiri ale relatiilor lor afective sau personale sau niste interviuri. Dar, poate, nu am cunoaste niste adancimi ale sufletului sau, ale bucuriilor si durerilor si dorintelor si proiectelor lui adanci si mici. Fiecare fiinta umana vrea sa iubeasca si sa fie iubita. Dar sa iubesti si sa doresti sa fii iubit corect.
Poate ca Marilyn era atat de vulnerabila, pentru ca toate acele tipuri si domenii de factori pe care am inceput sa le indicam s-au unit. Nu toate pozitive, unele clar negative. Poate ca puterile stabilite, mari sau intermediare, au profitat de persoana si silueta ei, poate ca ea, din motive pe care le cunostea doar inconstientul ei si Bunul Dumnezeu, a determinat-o sa faca alegeri non-pozitive, nici pentru ea, nici cumva, nici pentru societate. , pentru ca ce ar fi putut sa ne spuna sau sa ne invete sau sa filmeze sau sa scrie daca ar fi trait saizeci sau optzeci de ani. Cata avere personala s-a pierdut. Cand o viata este intrerupta, dintr-un motiv sau altul, nu vom sti niciodata ce a pierdut omenirea.
Sursele indica dorinta enorma de a fi iubit, de a avea un sot care sa o inteleaga si sa o iubeasca si sa aiba alaturi un fiu sau o fiica. Ei spun ca aceasta a fost o rana dubla, nu a primit dragostea unei persoane langa ea, care a cautat-o, nu a primit descendenti din diverse motive sau accidente biologice.
Cand la Hollywood in urma cu cativa ani, a izbucnit balonul practicilor sexuale, neconsimtite, nesuportabile, neadmise, adica abuzul sexual asupra actritelor mari si mijlocii. Practica, care in barfele culturii este indicata, ca nu e din acesti ultimi cativa ani, ci acea eroare psihologica-morala, acea crima, se prelungeste de zeci de ani, m-am gandit, si aici o mentionez si subliniez, ca acele „acuzatii le-ar raspandi, daca ar exista, in alte teritorii si locuri ale aceleiasi profesii, ale cinematografiei din Europa si Asia, adica in toate partile lumii”.
Dar, de asemenea, m-am gandit ca mass-media, de cand au avut o mina de aur, si asta fac, va incepe sa investigheze, in alte meserii si meserii. Dar lunile au trecut si nu percep ca aceste investigatii s-au raspandit in alte teritorii ale lumii, precum si in alte profesii. Poate, daca o citim mai bine pe Marilyn, daca empatizam cu ea si cu ea, fara a nega poate greseli si alegeri, ca a facut greseli, chiar daca nu judecam, pentru ca numai Bunul Dumnezeu poate face asta, poate, s-ar putea sa fie aceasta persoana si biografia un stimulent pentru a lua in considerare extinderea acestei cercetari in intreaga lume, pe acest subiect, si macar sa incepem sa „combatem acest flagel social”, daca se va intampla.
La inmormantare, una dintre cele mai profunde si esentiale prietenii ale ei, conform propriei sale relatari, Lee Strasberg si sotia sa Paula, au enuntat aceste cuvinte: „[Marilyn era] o fiinta umana calda, impulsiva, singura, sensibila si frica de respingere” . Poate ca aceste cuvinte sintetizeaza nu numai experientele de viata-existenta ale acestei persoane, care a fost actrita printre alte realitati, ci si viata oricarei fiinte vii care exista-traieste in aceasta lume, „nevoia de a fi stimat si drag si iubit. ”, chiar si printre speciile mai animale decat noi, fiecare dupa entitatea lor ontologica sau biologica sau dupa esentialitate-accidentalitate a si in Natura.
Sa incheiem cu cuvintele lui Truman Capote, referindu-se la ea: „o creatura adorabila”. Ei bine, fara a-i nega greselile si defectele, este o creatura umana adorabila si fragila. Cumva ceea ce suntem cu totii.
