Sosirea soldatilor americani pentru un exercitiu de antrenament pentru mentinerea pacii in Armenia a tulburat guvernul rus, care de zeci de ani a actionat ca singurul garant al securitatii fostei republici sovietice. Exercitiul de 10 zile „Eagle Partner” implica 85 de soldati americani si 175 armeni si isi propune sa pregateasca armenii sa participe la misiunile internationale de mentinere a pacii.
Exercitiul, desi de mica amploare, este cel mai recent dintr-o serie de ceea ce Ministerul de Externe al Rusiei le-a considerat „actiuni neprietenoase” intreprinse de aliatul sau traditional.
Armenia a trimis recent ajutor umanitar Ucrainei pentru prima data, iar parlamentul sau urmeaza sa ratifice Statutul de la Roma al Curtii Penale Internationale – ceea ce inseamna ca ar fi obligat sa-l aresteze pe presedintele rus Vladimir Putin daca ar pune piciorul in tara, pe care Rusia a avut-o. mult timp privit ca propria curte din spate.
Flirtul Armeniei cu noii parteneri internationali a fost stimulat de frustrarea ei ca Rusia nu a putut sau nu a dorit sa o apere impotriva a ceea ce vede ca fiind o agresiune din partea vecinului Azerbaidjan si a ridicat semne de intrebare cu privire la capacitatea Rusiei de a-si pastra controlul asupra tarilor si a conflictelor din fosta. imperiul sovietic.
Presedintele armean Nikol Pashinyan a declarat ca tara sa incepe sa guste „fructele amare” ale „greselii strategice” de a increde Rusiei responsabilitatea aproape exclusiva pentru apararea tarii sale.
„Arhitectura de securitate a Armeniei in proportie de 99,999% a fost legata de Rusia”, a declarat el la inceputul lunii septembrie. „Dar astazi vedem ca Rusia insasi are nevoie de arme… Chiar daca doreste acest lucru, Federatia Rusa nu poate satisface nevoile Armeniei”.
De cand Pashinyan a venit la putere in 2018, pe spatele „Revolutiei de catifea” din Armenia – o revarsare de furie impotriva coruptiei si a nemultumirii persistente in fosta republica sovietica – tara sa s-a confruntat cu tensiuni tot mai mari cu Azerbaidjan.
Cel mai puternic punct de aprindere este Nagorno-Karabakh, o regiune fara iesire la mare din Muntii Caucaz, care a fost cauza a doua razboaie intre vecini in ultimele trei decenii, cel mai recent in 2020. Nagorno-Karabakh este recunoscuta la nivel international ca parte a Azerbaidjanului, dar locuitorii sunt in mare parte etnici armeni.
Conflictul de 44 de zile din toamna anului 2020 a scos la iveala inferioritatea militara a Armeniei. Azerbaidjanul, inarmat cu drone si avioane de lupta F-16 furnizate de Turcia, a castigat o victorie zdrobitoare, revendicand aproximativ o treime din teritoriul Nagorno-Karabah, precum si atacand Armenia propriu-zisa.
Rusia a contribuit la incheierea razboiului prin negocierea unui incetare a focului. Acordul prevedea ca aproximativ 2.000 de militari rusi de mentinere a pacii sa fie dislocati in Nagorno-Karabah pentru a pazi coridorul Lachin, singurul drum care il leaga de Armenia.
Dar fortele de mentinere a pacii din Rusia nu au impiedicat trupele azere sa stabileasca un punct de control militar de-a lungul coridorului Lachin, impiedicand importul de alimente in enclava. Azerbaidjanul a negat crearea unei blocade, in timp ce Rusia a negat acuzatiile de inactiune.
Un partener nesigur
Incapacitatea sau lipsa de dorinta a Rusiei de a interveni i-a facut pe multi din guvernul Armeniei sa se simta tradati, potrivit lui Vahram Ter-Matevosyan, profesor asociat de politica externa la Universitatea Americana din Armenia, cu sediul in capitala, Erevan.
„Armenia a investit 30 de ani din independenta sa – as spune chiar 200 de ani din istoria sa recenta – in a crede cu fermitate ca, atunci cand va veni momentul si cand va fi nevoie, Rusia isi va indeplini obligatiile strategice si va apara Armenia impotriva oricarei agresiuni straine. Asta nu s-a intamplat in 2020, nici in 2021, nici in 2022”, a declarat el.
Aceasta loialitate a venit cu multe costuri auto-implicate. „Armenia a facut aproape orice si tot ceea ce si-a dorit Rusia in ultimii 30 de ani”, a spus Ter-Matevosyan, inclusiv oprirea eforturilor de integrare europeana in 2013, dupa ce Moscova si-a exprimat nemultumirea.
Dupa ce a dansat atat de mult timp pe tonul Moscovei, Erevan a ajuns sa se astepte ca aceasta sa isi respecte angajamentele in materie de securitate, pe care Rusia pretinde sa le ofere prin intermediul Organizatiei Tratatului Colectiv de Securitate (CSTO), o alianta militara a statelor post-sovietice, inclusiv Armenia. Dar, in ultimii ani, a ajuns sa vada o serie de promisiuni incalcate, spun analistii.
„Rusia nu si-a indeplinit promisiunile de a securiza coridorul Lachin… Rusia nu a livrat armele pe care Armenia le-a cumparat de la Rusia, Rusia nu a reusit sa reduca comportamentul expansionist si agresiv al Azerbaidjanului impotriva Armeniei”, a spus Ter-Matevosyan.
Ca raspuns, a spus el, Armenia a simtit ca nu are de ales decat sa-si diversifice aparatul de securitate.
Consecinte nedorite
Unii analisti atribuie esecul Rusiei de a respecta termenii incetarii focului pe care l-a intermediat pe seama faptului ca a fost distrasa de invazia sa pe scara larga a Ucrainei.
Dar Marie Dumoulin, directorul programului Europa Largita la Consiliul European pentru Relatii Externe, a spus ca situatia a fost cauzata partial de incercarea Rusiei de a mentine atat Armenia, cat si Azerbaidjanul deodata – o sarcina imposibila de agresiunea continua a Azerbaidjanului, ea. a spus.
„De la razboiul din 2020, Rusia a fost foarte reticenta in a alege intre Armenia si Azerbaidjan, ceea ce a insemnat concret ca au ales Azerbaidjan”, a declarat Dumoulin. „Este o atitudine pasiva. Dar aceasta pasivitate in sine este o pozitie foarte pro-Azerbaijan”.
Dumoulin a subliniat, de asemenea, legaturile tot mai mari dintre Moscova si Baku – stimulate de relatia personala dintre Putin si presedintele de multa vreme al Azerbaidjanului, Ilham Aliyev – care poate sa fi venit pe cheltuiala Erevanului.
„Nu cred ca Pashinyan este genul de lider pe care ii place lui Putin. El a fost adus la putere de o revolutie. El are acest discurs democratic, reformist, anticoruptie. Aliyev este mult mai mult genul de lider cu care Putin se poate intelege”, a spus Dumoulin.
Relatiile dintre Putin si Pashinyan nu au fost ajutate de miscarile Armeniei de a deveni parte la Statutul de la Roma al CPI, care ar oferi Armeniei un nou forum pentru a-si exprima preocuparile privind drepturile omului impotriva Azerbaidjanului. Armenia a semnat statutul in 1999, dar Curtea Constitutionala a hotarat ca a incalcat constitutia tarii – o decizie pe care a anulat-o in martie, deschizand calea pentru o potentiala ratificare.
Insa incercand sa-si consolideze securitatea fata de Azerbaidjan, Armenia a transmis, din neatentie, Rusiei un obscur. CPI are un mandat de arestare nerezolvat impotriva lui Putin din cauza unei presupuse scheme de deportare a copiilor ucraineni.
„Momentul a fost groaznic”, a spus Ter-Matevosyan. Dar, a sustinut el, „guvernul armean a facut o treaba proasta explicand in mod clar partenerilor sai rusi cele doua semnificatii din spatele procesului de ratificare a Statutului de la Roma”.
Anuntul ulterior privind exercitiile militare comune de antrenament cu SUA a inrautatit si mai mult relatiile. Rusia l-a convocat saptamana trecuta pe ambasadorul armean la Moscova pentru discutii „dificile”, a informat Politico.
Purtatorul de cuvant al Kremlinului, Dmitri Peskov, a spus ca exercitiile nu „ajuta la intarirea unei atmosfere de incredere reciproca in regiune”.
Dar Ter-Matevosyan a sugerat ca acest lucru a dezvaluit o paranoia din partea Moscovei.
„Prin reactia sa, Rusia a dat semnificatie acestui eveniment pe care nu o merita, avand in vedere amploarea si amploarea sa. Sunt aproximativ 260 de oameni inarmati cu pusti – nu cu arme grele – care se aduna in Armenia timp de noua pana la 10 zile, pentru a imbunatati ceea ce ei numesc „interoperabilitatea fortelor de mentinere a pacii”, a spus Ter-Matevosyan, subliniind natura de rutina a unor astfel de exercitii in jurul lume.
„Rusia a reactionat exagerat punand la indoiala adevaratele obiective ale exercitiilor si vazand mana NATO in spatele ei”.
„Diluarea” influentei ruse
Nu este inca clar daca eforturile Armeniei de a crea noi parteneriate internationale sunt motivate doar de incercarile sale de a-si consolida securitatea sau daca aceste incercari constituie un pivot occidental mai larg.
„Ca stat mic, este destul de riscant pentru Armenia sa faca o intoarcere, un salt geopolitic mare. Stim care sunt riscurile pentru asta”, a declarat Anna Ohanyan, expert in politica externa rusa si profesor la Stonehill College din Massachusetts.
In loc sa incerce sa taie complet legaturile cu Rusia, Armenia nu face decat sa-si „dilueze” influenta, a spus Ohanyan.
Dar, desi pasii facuti pana acum ar putea fi modesti, ar putea pune Armenia pe o cale de la care este greu sa te intorci. „Daca Putin s-ar trezi maine si dintr-o data ar incepe sa urmeze diferite tipuri de politici – oferind niste garantii de securitate specifice – nu cred ca politica externa a Armeniei s-ar recalibra”, a spus Ohanyan.
„Daca Rusia ar oferi un spectru complet de securitate pentru Armenia, asta ar insemna o integrare mult mai profunda a Armeniei in sfera neo-imperiala a Rusiei, similar cu Belarus”, a spus ea – o soarta pe care Revolutia de catifea din Armenia a semnalat-o „nu va suporta”. .”
Blocat la mijloc?
Liderii Armeniei nu sunt constienti de provocarile care urmeaza. Vorbind pentru La Repubblica, Pashinyan a spus ca se teme ca Armenia ar putea ajunge blocata la mijloc, prinsa intre Rusia si Occident.
„Tarile occidentale sau expertii… califica Armenia drept o tara pro-rusa. Pe de alta parte, multe cercuri din Rusia considera Armenia sau guvernul sau… pro-occidental”, a spus el.
Neputand face suficient pentru a multumi nici una dintre parti, Armenia poate risca sa le instraineze pe ambele, lasandu-se expusa.
Multi din Erevan au inceput deja sa se teama de o potentiala mustrare a Rusiei. Acest lucru ar putea fi economic, deoarece Rusia controleaza sectiuni uriase ale economiei Armeniei, de la telecomunicatii la energie. Kremlinul a interzis importurile de lactate din Armenia in aprilie – aparent dupa unele probleme de sanatate nou descoperite, dar ceea ce a sugerat Ohanyan a fost o pedeapsa pentru Erevan, avand in vedere ratificarea ICC.
Sau ar putea fi ceva mai rau. „Trebuie sa ne amintim ca Rusia are un potential distructiv urias in regiune”, a spus Ter-Matevosyan, referindu-se la baza militara importanta a Rusiei la nord de Erevan.
Pentru Ter-Matevosyan, actualul guvern armean, ale carui „radacini ideologice provin din… valorile occidentale liberale”, a profitat de acest „moment oportun” pentru a pune in aplicare „unele dintre ideile, gandurile si credintele lor pe care le-au pretuit de multi ani”.
„Vor reusi sau nu? Timpul se va arata. Dar care va fi pretul pentru aceasta schimbare, aceasta diversificare? Aceasta este cea mai mare intrebare pe care multi si-o pun in Armenia.”
