Cresterea copiilor este o experienta diferita de oricare alta. Este plin atat de recompense, cat si de provocari. O provocare deosebita este ca parintii ar putea cauza din neatentie anxietate in copilarie. Este un eveniment care se intampla mai des decat isi dau seama majoritatea parintilor. De asemenea, este intamplator, parintii nu stiu cat de mult inteleg copilul lor comportamentele parintilor.
Aceste comportamente care induc anxietatea pot veni de obicei de la parinti – cei care petrec cel mai mult timp cu copilul. Cu toate acestea, pot contribui si comportamentele negative neintentionate ale altora. Unele dintre acestea ar putea include si alti adulti care petrec mult timp cu copiii. Bunicii. Prietenii sau partenerul unui parinte.
Anxietatea copilariei: nu atat de neobisnuita pe cat ati putea crede
Anxietatea la copii este mai raspandita decat ar putea presupune multi. Datele si studiile recente ofera o imagine mai clara a acestei preocupari in crestere. Consultati aceste statistici:
Rate in crestere ale anxietatii si depresiei in copilarie
Anxietatea si depresia in randul copiilor au cunoscut o crestere notabila in ultimii ani. Un studiu publicat in JAMA Pediatrics, citat de Centrul pentru Copii si Familii de la Universitatea Georgetown, a dezvaluit ca chiar inainte de pandemie, anxietatea si depresia erau in crestere in randul copiilor cu varsta cuprinsa intre 3 si 17 ani. Pana in 2020, aproximativ 5,6 milioane de copii, sau 9,2% din aceasta grupa de varsta, au fost diagnosticati cu probleme de anxietate si aproximativ 2,4 milioane (4,0%) cu depresie. Aceste cifre reprezinta o crestere de 27% pentru anxietate si 24% pentru depresie din 2016 pana in 2019.
Statistici de anxietate in Statele Unite
In Statele Unite, mai mult de 7% dintre copiii cu varste cuprinse intre 3 si 17 ani au fost diagnosticati cu anxietate, dupa cum raporteaza Centrele pentru Controlul si Prevenirea Bolilor (CDC). Acest numar se traduce prin aproximativ 4,4 milioane de copii si adolescenti care traiesc cu o forma de anxietate. In special, aproape 37% dintr-o proportie semnificativa prezinta si probleme de comportament.
Anxietate si depresie Comorbiditate
Interrelatia dintre anxietate si depresie la copii este de asemenea semnificativa. Datele de la Universitatea Wake Forest evidentiaza ca printre copiii cu varste intre 3 si 17 ani, 73,8% cu depresie au si anxietate, iar 37,9% dintre cei cu anxietate au si probleme de comportament. Din pacate, doar 59,3% dintre copiii cu anxietate din acel interval de varsta au primit tratament.
Aceste statistici subliniaza importanta recunoasterii anxietatii copilariei. Nu este o problema izolata sau rara. Mai degraba, este o preocupare semnificativa care afecteaza milioane de copii si familiile acestora. Tendintele in crestere solicita o constientizare, intelegere si sprijin sporit pentru copiii care se lupta cu anxietatea si provocarile legate de sanatatea mintala.
10 comportamente parentale care pot duce la anxietate in copilarie
Iata zece comportamente in care se pot angaja parintii, nestiind ca poate duce la anxietate in copilul lor. De asemenea, vom impartasi sfaturi pentru a reimagina fiecare comportament, transformand fiecare din negativ in pozitiv.
1 – Stabilirea asteptarilor prea mari
Stabilirea asteptarilor mari este o abordare parentala comuna, dar este esential sa recunoastem impactul acesteia asupra copiilor. Atunci cand asteptarile sunt excesiv de mari sau nerealiste, copiii se pot simti coplesiti, ceea ce duce la anxietate si stres. De exemplu, asteptarea ca un copil sa exceleze in fiecare materie, sa fie un atlet de top sau sa obtina o cariera prestigioasa poate crea o presiune insuportabila pentru a reusi.
Aceasta presiune se poate manifesta sub forma de frica de esec sau de o stima de sine scazuta. In cazuri mai severe, poate fi cauza tulburarilor de anxietate din copilarie.
Cum se remediaza:
Echilibrarea asteptarilor inalte cu sprijinul si intelegerea este esentiala. Incurajarea copiilor sa faca tot posibilul, laudand efortul mai degraba decat doar succesul si recunoasterea punctelor forte si intereselor unice ale fiecarui copil poate promova un mediu mai sanatos si mai sustinator.
2 – Ascunderea Adevarului de copilul tau
Parintii ascund adesea copiilor lor adevaruri dificile pentru a-i proteja. Dar copiii sunt foarte perceptivi si pot percepe tensiuni nerostite. Cand copiii simt ca ceva nu este in regula, dar nu li se ofera informatii clare, poate duce la confuzie, frica si anxietate.
De exemplu, a nu discuta cu copiii despre problemele financiare ale familiei sau despre problemele de sanatate intr-o maniera adecvata varstei ii poate face sa se simta mai anxiosi. In loc sa auda faptele de la un parinte sau un adult, ei umplu golurile cu imaginatia lor asemanatoare unui copil.
Cum se remediaza:
Comunicarea deschisa despre curbele ale vietii intr-un mod adecvat varstei si nivelului de maturitate al copilului le poate oferi un sentiment de siguranta si incredere. Explicati faptele. Asigurati-va ca inteleg ca informatiile ii pot ajuta sa invete cum sa depaseasca provocarile.
3 – Supraprotectia poate provoca anxietate in copilarie
Supraprotejarea copiilor le poate impiedica, din neatentie, dezvoltarea abilitatilor de adaptare si a rezistentei. Desigur, este firesc ca parintii sa doreasca sa-si fereasca copiii de rau. Cu toate acestea, protectia excesiva ii poate impiedica sa experimenteze si sa invete sa depaseasca provocarile normale. In unele cazuri, parintii isi pot proiecta temerile asupra copilului.
Aceasta supraprotectie se poate manifesta sub mai multe forme. Ar putea parea ca si cum ar interveni constant in conflictele copiilor. Poate insemna, de asemenea, sa le faci sarcini pe care le pot face singuri. Ar putea implica, de asemenea, blocarea acestora de a se implica in riscuri adecvate varstei. Aceste practici pot duce la anxietate in copilarie, deoarece se pot simti mai putin capabili sa faca fata provocarilor vietii in mod independent.
Cum se remediaza:
Faceti un pas inapoi si respirati adanc. Lasa copiii sa fie copii. Discuta cu copiii tai despre ceea ce s-au simtit protejati. Nu trebuie sa lasi garda jos dintr-o data. Fa pasi de copil. Este in regula sa incepi cu mici.
4 – Toleranta scazuta la frustrare la parinti poate duce la anxietate in copilarie
Parintii cu toleranta scazuta la frustrare pot contribui la anxietatea copiilor lor. Cand parintii reactioneaza negativ la comportamentul normal din copilarie, cum ar fi greselile sau actionarea, se creeaza tensiune.
Copiii pot deveni prea constienti de sine si le este frica sa greseasca. Dar in adancul lor, ei simt anxietate pentru ca si-au dezamagit parintii. Pe langa anxietate, aceasta poate duce la o serie de probleme, inclusiv perfectionismul sau stima de sine scazuta.
Cum se remediaza:
Parintii si alti adulti ar trebui sa stapaneasca unul sau doua mecanisme de adaptare. Fa o plimbare pentru a scapa de aburi. Numarati pana la zece si faceti o pauza inainte de a va intoarce cand ceva va irita. Evacuati negativitatea intr-o sesiune de scriere in jurnal. Gestionarea frustrarilor si raspunsul la comportamentul copiilor cu rabdare si intelegere este imperativ.
5 – Nevoia excesiva de a controla totul
Un stil parental prea controlant poate restrange capacitatea copilului de a lua decizii independente si de a invata din experientele sale. Atunci cand parintii isi microgestioneaza viata copiilor, de la activitatile lor pana la prieteniile lor, poate submina increderea copilului. Astfel, poate duce adesea la cresterea anxietatii.
Cum se remediaza:
Copiii au nevoie de spatiu pentru a explora, a face greseli si a invata, ceea ce ii ajuta sa dezvolte un sentiment de autonomie si incredere in sine. Incurajarea independentei, oferind in acelasi timp indrumari si sprijin, ajuta la cresterea capacitatii copilului de a face fata provocarilor vietii.
6 – Incapacitatea de a iubi copilul „autentic”.
Dragostea conditionata poate duce la probleme emotionale pe termen lung, inclusiv anxietate. Dar ce este asta? Este atunci cand copiii simt ca trebuie sa indeplineasca anumite criterii pentru a fi iubiti.
Daca copiii cred ca sunt iubiti doar pentru realizarile lor, comportamentul sau alte lucruri, poate crea nesiguranta si nedemnitate. Dragostea neconditionata, pe de alta parte, promoveaza un sentiment de acceptare si securitate emotionala.
Cum se remediaza:
Apreciaza copiii pentru actiunile sau comportamentul lor, nu doar pentru ceea ce sunt. Cand te simti mandru, nu-ti fie teama sa le spui. Nu le strici; insufleti stima de sine. Doar asigurati-va ca le oferiti lauda autentica.
7 – Dereglarea emotionala
Parintii care manifesta frecvent dereglare emotionala, cum ar fi reactii excesive sau izbucniri emotionale, pot crea un sentiment de instabilitate. Copiii simt asta. Mai rau, ei nu pot spune ca izbucnirea nu este despre ei.
Ei incep sa-si faca griji cu privire la declansarea unui raspuns negativ – care provoaca adesea anxietate.
Cum se remediaza:
Parintii ar trebui sa caute modalitati de a oferi un mediu mai calm. Ei pot realiza acest lucru prin gestionarea stresului, cautand ajutor si exersand raspunsuri calme si consecvente.
8 – Denaturarea faptelor si a prejudecatilor
Atunci cand parintii interpreteaza si reactioneaza in mod constant la situatii pe baza propriilor partiniri sau perceptii distorsionate, poate provoca confuzie si anxietate la copii. Copiii se bazeaza pe parintii lor pentru a-i ajuta sa inteleaga lumea.
Dar daca informatiile pe care le primesc sunt denaturate sau inconsecvente, aceasta poate duce la o intelegere gresita a lumii si a ei insisi, provocand nesiguranta si anxietate.
Cum se remediaza:
Parintii trebuie sa depuna eforturi pentru obiectivitate si onestitate in interactiunile lor cu copiii lor. De asemenea, ar trebui sa devina constienti de partinirile lor si sa ajunga la radacina de ce au acele convingeri – acesta este inceputul pentru a le anula cu totul.
9 – Lipsa de empatie poate provoca anxietate in copilarie
Empatia este cruciala in dezvoltarea emotionala a copilului. Parintii care se lupta cu empatia ar putea sa nu recunoasca pe deplin sau sa nu raspunda in mod corespunzator nevoilor emotionale ale copilului lor. Aceasta lipsa de raspuns empatic poate duce la sentimente de izolare si anxietate la copii. Drept urmare, se pot simti neintelesi si nesprijiniti.
Cum se remediaza:
Multi parinti au empatie, dar nu stiu cum sa o modeleze pentru copiii lor. Dezvoltarea empatiei necesita mai mult decat ascultare. Inseamna sa-si auda copiii. Inseamna, de asemenea, sa-si valideze sentimentele cu compasiune si ingrijorare. Este nevoie de timp si practica, dar este posibil sa arati o empatie mai mare cu timpul.
10 – Model defectuos de dragoste si relatii
Expunerea copiilor la dinamici relationale nesanatoase, in special acolo unde se asteapta ca acestia sa indeplineasca nevoile emotionale ale parintilor, poate duce la anxietate si dificultati in formarea de relatii sanatoase. Aceasta dinamica poate crea un precedent.
Cum se remediaza:
Parintii trebuie sa demonstreze si sa predea dinamica relatiilor sanatoase. Ar trebui sa caute relatii bazate pe respect reciproc, comunicare si intelegere. Parintii ar trebui sa-si incurajeze copiii sa-si dezvolte identitatea si sa urmareasca interesele personale. Acestea vor ajuta la independenta si incredere in sine in afara relatiei parinte-copil.
